tag:blogger.com,1999:blog-216748362011-09-08T13:14:10.960+03:00"Oamenii se plimbă ţinându-şi echilibrul pe uşi transformate în poduri"Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.comBlogger4381100tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-90624452336650614502010-06-25T23:47:00.000+03:002011-06-14T15:13:15.364+03:00

Nu venise niciodată pe la mine, până atunci.Iar când a venit, a venit îmbrăcat în negru. Palid. Serios. Nu mai râdea, nu mai chicotea copilăreşte.Stăteam în pat, în patul din copilărie cu noptierele înalte pe laterale. A deschis uşa, a venit lângă mine trăgând uşor pătura peste el şi mi-a şoptit: "Nu-ţi fie frică, o să vin cu tine oriunde vrei să ajungi. Ai încredere în mine."M-a cuprins o stare

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-12561063879648884052009-09-22T20:28:00.001+03:002009-09-22T20:29:41.902+03:00

de fiecare dată când îmi vine să-mi vărs oful, ascult asta.şi funcţionează :)

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-69399144951859261752009-09-21T20:09:00.000+03:002009-09-22T20:30:06.319+03:00

acum un an o prietenă îmi spunea că nu mai ştiu să zâmbesc.anul ăsta, i-am spus eu ei că nu mi-am făcut niciodată o fotografie lângă un indicator de localitate. ea mi-a zis atunci că "uite o temă pentru următoarea călătorie". ea călătoreşte, ea ştie să zâmbească (uneori, în nuanţe melancolice). aha, am dat eu din cap, întrebându-mă sincer despre ce călătorie e vorba.de fapt, era simplu: peste

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-77149837233878957602009-08-24T19:16:00.005+03:002009-08-24T19:47:19.735+03:00

Discuţie la magazinul de cartier, vinerea trecută, în timp ce aşteptam la coadă la casă.Băiatul: Uite vocabulare! Vocabularele sunt foarte importante la şcoală!Fetiţa: Da? O să îmi trebuiască vocabulare în clasa I?B: Normal! Şi îţi mai trebuie caiet de tip I, de tip II, caiet de ştiinţe...F: Şi vocabular, nu?B: Păi da, ce-ţi ziceam mai devreme? Vocabular, da!F: Doar în clasa I?B: O să vezi tu...F

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-80676239079644397922009-08-11T22:38:00.005+03:002009-08-11T22:45:12.167+03:00

... şi abia aştept să nu am nici o surpriză. Aşa se întâmplă, când te întorci acasă. Drept coloană sonoră, am ales o piesă dintr-o copilărie aşa de îndepărtată, că nici nu mai ştiu dacă a fost a mea sau nu... :)

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-78511356218062399552009-08-11T22:14:00.005+03:002009-08-11T22:43:20.665+03:00

Deunăzi, colega mea de birou mi-a spus o chestie care m-a pus pe gânduri: "măi, de la o vreme încoace, de fiecare dată când zici că ai o veste bună, ne spui că încă una dintre prietenele tale aşteaptă un copil!!!". Aha, deci am devenit previzibilă, în entuziasmele mele.Cum nu am prea multe prietene (căsătorite sau nu) care pot să rămână însărcinate, m-am hotărât în sinea mea să fiu atentă şi să

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-67597696673224583612009-08-01T00:26:00.002+03:002009-08-01T00:28:38.415+03:00

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-61667093245178795782009-07-31T13:12:00.003+03:002009-08-01T00:18:23.745+03:00

Aş vrea să mă înlocuiesc cu o eu însămi mai tânără. Dacă dau doar câteva file de blog înapoi, doar câteva, descopăr că eram cu totul altă persoană. Nu mi-e dor de vremurile alea, pentru că bâjbâiam mai rău ca acum. Mi-e dor, numai, de un zâmbet pe care nu-l mai pot recupera, cel puţin nu de una singură. Şi sunt sigură de prea multe luni de zile, ca să mai conteze vreo numărătoare.Iată de ce vreau

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-80260450578606819682009-07-21T21:27:00.004+03:002009-07-21T23:04:42.421+03:00

Nu trebuie să-mi aduci aminte, pe un ton mai încet sau mai ferm, de fiecare dată când vorbim, că suntem prieteni. Cândva mi-au lipsit mult prietenii. Aş fi apreciat, deci, cu atât mai mult, să-i am aproape, ca acum. Din păcate, ce-i mult strică. Trebuie să existe echilibru, iar echilibrul nu a fost niciodată un atribut al vieţii mele. Fie că eram prea sus, fie că eram prea jos... Şi, culmea, am

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-53201103112643049112009-07-20T22:50:00.003+03:002009-07-20T22:56:20.276+03:00

Cristi are un blog. Scrie rar şi scrie bine, când vrea. Azi a scris despre amintiri din practică şi nu numai şi m-a făcut să-mi aduc aminte că am şi eu aşa ceva :).Mai jos, comentariul meu la postarea lui:Practica jurnalistica in Constanta, in 1999? Confuzie, ipocrizie?In 1998, in Bucuresti, practica la doua cotidiane si o revista culturala. Haos, superficialitate, curse contracronometru, "se

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-29744655971107281682009-07-02T03:23:00.021+03:002009-07-21T22:45:28.760+03:00

Acum câţiva ani mi-a venit aşa... dintr-o dată... să mă gândesc cum ar fi dacă ar muri Michael Jackson. Că dé, doar am crescut cu el... Ce s-ar întâmpla dincolo de el, de publicitate, de legendă? Şi unde e omul?De o săptămână sunt martora unui circ îngrozitor, dincolo de limitele bunului simţ. Da, dom'le, Michael A MURIT. OK, şacalilor mediatici?Dar unde este OMUL, în toată povestea asta? Şi

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-45080020278704975362009-07-02T01:18:00.001+03:002009-07-02T02:26:59.475+03:00

Led Zeppelin - Going to CaliforniaAsculta mai multe audio Muzica

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-29333929542010221692009-07-02T00:43:00.004+03:002009-07-02T02:26:31.655+03:00

jurnalul pe care nu-l citeşte nimeni (numai tu?), in speranta ca ma voi intelege.pericolul de a privi fotografii fără explicaţii. sunt mici doze de otravafara destinatar.câteva cuvinte despre răsărit - pending request, a trecut mai mult de-o luna de la ultimul.liniştea oraşului la ora 6 dimineaţa, pe care o traiesc de fiecare data altfel.circuitele imaginare in trecut si in viitor, pe care

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-50679329243443280832009-06-25T12:26:00.001+03:002009-06-28T00:30:07.660+03:00

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-50256169304287022962009-06-16T20:55:00.005+03:002009-06-17T10:57:21.136+03:00

M-am mutat de aproape două luni într-o garsonieră dintr-un bloc ceauşist, construit în '78. La intrarea în bloc, treptele sunt ciobite. Imediat în stânga, la parter, cele două lifturi: unul pentru etajele impare, celălalt pentru etajele pare. La etajul 6, unde locuiesc eu, se ridică cel puţin o dată pe zi rotiţa de la uşa liftului şi-i obligă pe locatari să coboare la 5. când pleacă sau să

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-50069291791192798222009-06-01T19:43:00.000+03:002009-06-04T12:32:06.961+03:00

... a trecut aproape un an şi jumătate. In a manner of speaking, nu trebuie să-ţi pui viaţa "în aşteptare" pentru nimeni. Nici măcar pentru tine. Nu merge AICI? Încearcă DINCOLO. Ţăranii din Polovragi au o vorbă apropo de acest "DINCOLO", foarte filozofică, în esenţa ei: DINCOLO este mereu locul în care DOAR CEILALŢI ajung, niciodată tu. Tu, în calitate de gazdă/cerber şamd. DINCOLO le este

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com16tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-3564860511116006832009-05-28T21:19:00.005+03:002009-05-28T21:36:45.643+03:00

Există rute în Bucureşti pe care le parcurg arareori cu transportul în comun: de exemplu, ruta cu tramvaiul 14 de la Sf. Vineri la Dimitrov. Azi am observat lucruri mici pe care nici măcar nu le-aş vedea, dacă aş avea (alt)ceva de făcut. De pildă, adolescentul indian, care vorbeşte perfect româneşte, blocat în tramvai de un vatman plictisit şi care din cauza asta a întârziat deja 20 de minute la

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-47686473947644714992009-05-19T20:23:00.003+03:002009-05-25T20:34:17.905+03:00

Luni noapte, ora 2. Mă sună Andrei: am avut un accident, nu vrei să vii cu mine la spital? Nu vreau să merg singur.Luni noapte, ora 4. Fac cunoştinţă cu Angela. Zaharia. Fostă. Din tot ce a fost, nu i-a mai rămas decât o pungă galbenă, cu câteva nimicuri, printre care străluceşte ireal o carte de rugăciuni boţită. E ziua ei, alerg să-i iau ce-şi doreşte şi... ce-mi doresc eu pentru ea: o floare,

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-52581665033586531462009-05-19T01:21:00.003+03:002009-05-19T01:27:29.190+03:00

Niciodată nu strică să mergi din nou pe drumurile bătătorite.Cine ştie? Poate descoperi ceva nou:)Dar niciodată, NICIODATĂ, să nu-i cedezi celui care vinde vafe la Dobrogeanul.Prietenii ştiu de ce!

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-80899626649580451562009-05-18T23:39:00.002+03:002009-05-18T23:41:22.928+03:00

Ioane, îţi aduci aminte cum suna pianul din Penny Lane în boxele tatei?

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-33786679056624094732009-05-18T22:26:00.004+03:002009-05-18T23:39:40.507+03:00

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-36031826998165526352009-04-06T20:48:00.002+03:002009-04-06T20:54:26.405+03:00

A venit primăvaraaaaaaaaaaaaaaaaaaa! spunea Alina în comentariul la postarea anterioară. A trecut atâta timp de când nu am mai înscris nimic aici, că nici nu mai ştiu exact CE E primăvara. A, da, anotimpul acela cu multe flori şi parfumuri, anotimpul noilor începuturi. Schimbi locul, schimbi norocul, cum se spune.Am luat din biblioteca lui o carte semnată cu alte nume decât m-aş fi aşteptat. Am

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-88768803000943048992009-03-17T06:33:00.004+02:002009-03-17T07:18:39.516+02:00

Când eram copil, mă trezeam cu noaptea-n cap doar când trebuia să plec din oraş: mare-munte-concediu, unde era de plecat cu ai mei. De două zile, mă trezesc brusc când nici nu s-a crăpat bine de ziuă şi nu mai pot adormi. Pisicile se miră, se opresc din tors; deschid fereastra către curtea din faţă în care am stat prea puţin astă-vară şi ascult păsările. Dacă prind şi un pic de soare, atunci e şi

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-26917139013279426752009-02-20T01:05:00.002+02:002009-02-20T01:11:43.944+02:00

... este titlul unui film vechi, dar bun, al carui rezumat il gasiti aici. N-am prea multe de zis despre el, dat fiind ca in acest caz filmul a cam batut viata. Da, viata aceea pe care unii o apara cu ghearele, sa nu intre nimeni in ea, sa nu o tulbure nimeni si, mai ales, nimeni si nimic sa nu o contrazica.Aud si acum invocarea sotiei protagonistului, intr-o elina desavarsita:- O, Alexandre! (cu

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-38417290980939174742009-01-01T18:36:00.004+02:002009-01-05T20:36:16.015+02:00

Aici ar fi trebuit să fie o poză cu nişte munţi, într-o anumită zi, cu un anumit soare.Va fi, când îmi găsesc cablul de date:).Tuturor_a, La Mulţi Ani!Later edit (am găsit cablul, am văzut aievea): asta este imaginea, trei spinări de dinozaur cu zăpadă îngheţată, un soare orbitor şi o zi furată din calendar, 4 ianuarie 2009 (am trişat un pic la data post-ului, dar mă iertaţi, sunt sigură...).

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-39467449105954309252008-10-25T02:46:00.003+03:002008-10-25T19:38:41.891+03:00

Ne e dor de tine, în casa cu pian.Ce noroc că oamenii mai şi uită!Cum te simţi?

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-90537782173478235902008-10-24T02:58:00.001+03:002008-10-25T19:37:32.446+03:00

o mie de chipurile acelea care mă ţineau prizonieră de atâta timp au cedat astăzi.oare?reiau...astăzi au cedat cele o mie de chipuri între care mă ţineam prizonieră.nu trecem de a zecea lună, a spus cerberul, deci e timpul să murim, dacă nu ne mulţumim cu puţinul. în cuvintele noastre, ale celor puţini, culorile nu contează. nici lunile. nici telefonul care stă pe o parte, trântit de pisică,

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-67516496170839288742008-10-15T20:34:00.002+03:002008-10-15T20:44:13.136+03:00

Mă uitam deunăzi la fotografiile unui amic şi mi-am adus aminte de Constanţa mea, noaptea. Aici ar fi trebuit să urmeze un link către nişte fotografii, dar viaţa este în altă parte: nu mai am fotografiile respective (dacă le-am făcut vreodată...), pentru că mi-a fost furat calculatorul.Fotografia care mi-a atras atenţia şi mi-a adus aminte de "a fost odată" este cea cu luminile cazinoului,

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-17518987202627972732008-10-15T17:21:00.001+03:002008-10-15T20:52:04.017+03:00

În serile de toamnă ar trebui să nu existe muzică tristă. Face rău la ficaţi, la pipotă, la toate cele care altminteri funcţionează normal.Mă uit uimită la harta zilelor care au trecut. Nu prea îmi vine a crede că viaţa pe care o duc, pe jumătate jetee (aruncată) în afară, nu se poate stabiliza într-un loc. Am ajuns să plâng mult mai des decât râd şi asta nu e bine. Nu de mult am avut cea mai

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-81748878430939245462008-10-09T23:46:00.009+03:002008-10-10T15:10:26.242+03:00

În ultima vreme abia dacă am mai băgat în seamă micul meu "colţ" virtual. Blogul. În ultima jumătate de an am fost prea ocupată ca să-mi aduc aminte că oamenii se pot transforma, uşor-uşor, în morţi-vii. Şi, fără a prinde de veste, eu însămi m-am transformat în aşa ceva. Am alergat zi de zi, luni la rând, înapoi între cei patru pereţi care-mi dădeau impresia unui adăpost. Era mai degrabă un

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-54252939001406691602008-09-23T14:43:00.002+03:002008-09-27T14:41:18.852+03:00

Tu nu eşti copilul neajutorat pe care l-am privit dormind în dimineaţa asta. Tricoul roşu cu care erai îmbrăcat se strânsese în jurul taliei, ţineai pumnii strânşi şi scrâşneai din dinţi. Probabil, un vis urât. M-am strecurat afară din pat, înspre ziua care „rima” aşa de bine cu Ziua de acum zece zile. Urât, frig, ploaie de toamnă. Exact înainte să închid uşa pe dinafară, te-am auzit că te

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-79404149728402064852008-09-15T00:58:00.002+03:002008-09-19T01:02:31.675+03:00

Mă sufoc cu lichidul amniotic pe care îl beau în fiecare dimineaţă în loc de lapte. Cura a început acum multă vreme şi între timp am uitat ce gust avea viaţa de dinainte de asta, de dinainte de canibalismul cu care-mi înfrumuseţez imaginea din oglindă. Beau câte o gură din lichidul amniotic şi uit încă o zi, şi încă una, până când lunile se adună ameninţătoare, în spatele meu, dojenindu-mă: ce

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-9110228722340713782008-08-23T00:58:00.002+03:002008-09-19T01:35:55.628+03:00

A căzut de undeva de sus, din inima Teatrului. Întocmai ca şi Pietonul, înaintea lui, când a plonjat în faţa maşinii, dorindu-şi să vadă ce simte. Doi sinucigaşi, ca două feţe ale aceluiaşi juvete de cupă, într-un pachet de cărţi de joc roase şi tocite. Cei doi ar fi avut de povestit ceva, dacă soarta le-ar fi permis să se întâlnească. Fără îndoială, colecţionarul ar fi adus în discuţie

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-87969796014742134752008-08-14T03:59:00.000+03:002008-09-19T01:02:09.997+03:00

Cărările vieţii pe care le bătea de ceva vreme deveniseră de neînţeles. Se izolase, gonind după singurul lucru care i se părea frumos şi cu sens. Pentru ea aşa era, deşi toată lumea o contrazicea. Se zbătea ca peştele pe uscat şi, din când în când, dintr-o frumoasă coincidenţă, cineva îi întindea o mână nesperată, ca un ochi de apă. Îşi potolea setea, apoi se întorcea la lipsa de aer, la lipsa de

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-89822712743949054202008-07-02T23:10:00.002+03:002008-07-02T23:30:07.874+03:00

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-330947281793039642008-06-19T16:29:00.004+03:002008-06-19T16:46:43.106+03:00

Interiorul mașinii era plin de nisip. Se insinuase peste tot: pe covorașe, pe banchetă, în portiere. Și nu numai atât: mirosea puternic a odorizant de mașină. Era un parfum greu, artificial. Ușor-ușor s-a obișnuit cu el, era un rău necesar.Și-a lăsat portofelul în spațiul de pe portiera din dreapta și acolo a stat cele câteva zile cât a durat vacanța. Oricum nu-i folosea la nimic: nu mai avea

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-60208466199501533032008-06-19T14:54:00.002+03:002008-06-20T15:16:37.287+03:00

A fost ca un flux continuu de energie. Nu l-a putut controla. Prin fața ei s-au perindat oameni, ani, locuri, întâmplări, ipostaze, date, amănunte, ezitări, reveniri, urlete, ani, oameni, locuri, întâmplări, ipostaze, date, amănunte etc. etc. etc. După un timp, a început să resimtă oboseala, ar fi fost recunoscătoare dacă i s-ar fi oferit o pauză. Un colțișor doar al ei, unde să-și adăpostească

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-80862980542164858352008-06-16T10:32:00.001+03:002008-06-16T10:34:00.097+03:00

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-67264325300790092282008-06-09T15:15:00.004+03:002008-06-11T20:01:48.320+03:00

"Eu sunt un om pe nişte scări..." spunea un vers de la Pasărea Colibri. Nu ştiu de ce, dar am cântat piesa asta toată ziua, într-o frenezie nebună. N-am reuşit (mai) nimic în pauza autoimpusă de la scrisul pe blog. Nimic, în afara faptului că nu mai simt nevoia să scriu în fiecare zi. Viaţa, aşa cum e, neavând prea multe surprize de la o zi la alta, riscă oricum să fie plictisitoare. Şi-atunci

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-64193183965987610412008-06-08T07:35:00.003+03:002008-06-19T17:54:23.449+03:00

N-a mai fost scos de multă vreme "la lumină". Dimineaţa asta l-a surprins pe afară, hoinărind până la capătul timpului. Mi-era teamă să nu-l ude ploaia, să nu se mototolească, să nu-i fie rău din cauză că l-am dat. Colegii lui de raft - tricouri negre, albastre, portocalii ca şi el - mai au puţin până să observe că dispărut. În urma lui, soarele luminează numai un colţ al camerei, lăsând o

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-62171202096132670242008-06-05T13:34:00.004+03:002008-06-19T17:59:34.039+03:00

- ochii albaştri de copil, plini de o înţelegere matură- bătrâne în autobuz invitându-l pe Dumnezeu la o cafea- asemănătorii cu care te întâlneşti fără să vrei- prima dimineaţă, după ultima pe care ai trăit-o- ploaia neobosită, nuanţând verdele copacilor- re_cunoştinţe şi re_cunoaşteri tardive- dansul care te eliberează

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-58669817993839779102008-06-04T17:34:00.003+03:002008-06-19T17:58:54.977+03:00

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-68950378169181451612008-06-02T17:25:00.004+03:002008-06-02T17:49:03.208+03:00

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-69625569318779993362008-06-02T15:15:00.004+03:002008-06-19T17:58:31.347+03:00

(foto de aici)

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-4591172906601267802008-06-02T01:26:00.003+03:002008-06-02T10:42:03.933+03:00

Orele curg aşa cum ştiu ele mai bine: se face dimineaţă, apoi prânz, apoi seară. În fiecare zi. Ne alegem aşternuturi noi, potrivite cu somnul din acea zi, şi ne afundăm în ele. Lăsăm altora Câmpiile Elizee - ei sunt doar voci într-un infinit aleatoriu, care creşte direct şi proporţional cu nevoile noastre. Nimic nou. Într-un anumit fel, suntem toţi nişte impotenţi, nişte handicapaţi care ne

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-15880299774466755442008-06-01T14:02:00.006+03:002008-06-02T02:02:26.229+03:00

Deschise ochii exact la timp. Pe pernă dormea cineva. N-o recunoştea, experimentul nu reuşise. Respiraţia egală, lipsa urmelor nopţii care trecuse, aerul proaspăt din cameră, lumina care intra pe fereastră nestingherită, devreme-le care era, în locul unui târziu-la-prânz... toate erau semne că se întâmplase ceva. Era foarte atent la prezent, mai puţin atent la trecut. Ştia să folosească funcţia "

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-14454380382642491052008-05-31T18:57:00.006+03:002008-06-02T18:00:03.476+03:00

A învăţa să pierzi e o chestie dificilă, mai ales când pierzi în faţa unui om pe care nu-l cunoşti, pe care nu l-ai văzut în viaţa ta. E foarte posibil ca el să nici nu existe şi-atunci cu cine te "lupţi"? Cine pierde şi cine câştigă?Cineva, undeva, împlineşte mâine o anumită vârstă. Nu l-am mai văzut de vreo 11 ani şi totuşi îmi aduc aminte că mâine e ziua lui. Aşa mi se întâmplă uneori, îmi

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-75216385608873656192008-05-31T17:09:00.003+03:002008-05-31T17:26:39.530+03:00

Când unele lucruri se termină, încep altele. E vorba de distanţe foarte mici, poate chiar de câteva minute. Azi de dimineaţă a fulguit (dada, deşi este sfârşit de mai) şi tot azi de dimineaţă mi-am mutat din poveşti într-un loc ceva mai "vizibil" pe internet, aici.C-aşa-mi vine câteodată... doru' de ducă :)

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-46550465211436929092008-05-30T18:02:00.003+03:002008-06-02T17:50:16.675+03:00

fragment dintr-o scrisoare care nu-şi mai aşteaptă destinatarul:„Mi-e lene. Mi-e lene să fac curat, să fac ordine în hârtii, să mă trezesc dimineaţa, să-mi sun prietenii, să caut lucrurile care mă mulţumesc. Mi-e lene să trăiesc, să pun un picior în faţa celuilalt şi să mă simt bine când fac asta. Aş vrea să-mi vină toate la nas, pe o tavă de argint, iar eu să le aleg după cum am chef: asta da,

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-12693784468262558212008-05-30T15:01:00.004+03:002008-06-01T11:53:42.221+03:00

De curând am primit un telefon de la o prietenă. Era pe malul mării, mi-a "dat-o la telefon" pe bătrâna doamnă înspumată. Singură, pe țărm, mi-aș fi dorit, ascultând-o, să urc în primul tren și să ajung lângă ea. Dar n-am făcut-o, am rămas în camera mea plină de umbre și lumini, străjuită de doi tei bătrâni.Azi e din nou vineri. Pentru prima oară, pe anul ăsta, m-a apucat dorul de ducă. Aș pleca

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-57733902677708366592008-05-30T13:17:00.002+03:002008-05-30T13:29:56.472+03:00

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-15651741889074693882008-05-30T10:51:00.005+03:002008-05-30T12:48:55.531+03:00

- nu suntem mai buni decât ultima faptă bună pe care am făcut-o- poveștile pe care le spunem se termină întotdeauna identic- schimbările n-au cum să nu doară, orice re_naștere doare- felul în care privești lumea e un indiciu al sănătății sufletului- nu te teme să fii sincer, teme-te numai de prăpastia minciunii- idealismele, departe de a fi piedici, te învață mai degrabă să mergi- uită-te la cel

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-24705813242771017732008-05-30T00:20:00.000+03:002008-05-30T00:58:24.646+03:00

Pentru a avea parte de amintiri, cred că e necesar să ai curajul/ disponibilitatea de a reţine ce trăieşti. Când zic reţinut, nu mă refer la mecanismul simplu al memoriei, care înregistrează oricum fapte, oameni, date, locuri. Mă refer la emoţie. Când reţii cu inima o întâmplare e cu totul altceva decât atunci când o "clasezi" în minte cam aşa: mi-a adus mulţumire? am câştigat ceva din asta? cu

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-56635362686651564952008-05-29T22:15:00.006+03:002008-05-30T10:21:16.857+03:00

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-82856605713408256702008-05-29T20:38:00.005+03:002008-05-29T22:01:05.719+03:00

Lucrurile încep să se lege. Respir, privesc norii, aerisesc încăperile în care a început să miroasă a bătrâneţe, a stătut. Şi mi se întâmplă să zâmbesc, cu înzecită surprindere, când citesc daruri venite de la prieteni. Mă emoţionează, mă lasă fără replică. De pildă, ne.văzutele de azi, cu referire la semi_cercurile mele de acum două zile.Mai jos, comentariu meu la postul respectiv:M-a pus pe

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-58504558907575808802008-05-29T18:01:00.002+03:002008-05-30T00:08:07.488+03:00

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-75349505818457214172008-05-29T10:41:00.003+03:002008-05-29T19:33:15.302+03:00

- viaţa mea, separată de restul vieţilor care contează- aproape 30 de ani schiţaţi într-un buletin fals- curcubee pe cerul îndărătnic şi albăstrui de mai- ce lipseşte unui tablou ca să fie complet- păsările înfometate peste marea în furtună- prieteni vechi şi uitaţi care nu mai revin- telefoane în care nu se încăpăţânează tăcerea

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-4208766719676847942008-05-28T17:39:00.012+03:002008-05-28T18:46:33.239+03:00

Ultima oară când ne-am văzut, am simţit că îi datoram câteva zile. Erau zile ale căror nume şi număr le pierdusem sau doar mă prefăcusem că le uit, ca să nu fiu în culpă. Rămăsese ceva, ca un rest inexplicabil, care-mi prindea inima ca într-o menghină. Nu puteam să-i dau drumul şi îi închideam uşa în faţă, chiar când voia să păşească afară din mine.Vin ploile, asta aş fi zis atunci, dacă m-aş fi

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-77655293645819665282008-05-27T23:11:00.006+03:002008-05-27T23:53:39.322+03:00

"Cursa" blogurilor asta este (the race): unii scriu despre ce li se mai întâmplă, alţii postează fotografii, altora li se pare simpatic să scrie glumiţe, textuleţe, "literatură". Citind deunăzi blogul Alinei, mi-am dat seama cât timp a trecut de la începutul anului. Mai exact: luna mai se termină. Observaţi că s-a schimbat anotimpul, că am renunţat la geaca de primăvară şi am trecut la sandale/

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-16553522544973686912008-05-27T15:59:00.002+03:002008-05-27T16:11:43.053+03:00

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-65771262526444792762008-05-26T23:16:00.003+03:002008-05-27T15:56:34.871+03:00

L-au strâns de pe caldarâm brancardierii de pe salvare. Ajutorul a sosit prea târziu: şoferul maşinii care venea din stânga nu l-a văzut traversând şi l-a spulberat. A durat o clipă. Era sânge peste tot, mămăiţele din cartier se strânseră pe margine, comentând, servieta zburase la 20 de metri de locul accidentului, haina sfâşâiată îi acoperea faţa pe jumătate. Mai avea încă ochii deschişi,

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-36408549141750496792008-05-25T23:58:00.004+03:002008-05-26T00:24:01.371+03:00

M-am plictisit de tăcerea cu care te înveleşti de fiecare dată după ce termini masa. Sătul, cu ochii mici, picoteşti, te uiţi în zare şi te gândeşti la ale tale.Oamenii, obiecte care fiinţează, se opresc la marginea ta şi te privesc cum nu-i mai poţi privi tu, odată ce treaba lor s-a încheiat.Respir, spuneai odată. Însă a respira nu implică numai o mişcare ritmică, automată, permanentă. Dacă nu

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-87049505456755092012008-05-25T02:35:00.003+03:002008-05-25T02:44:56.600+03:00

Într-un cer violet, violenţa cu care ne cerem drepturile - fie noapte sau zi, răsărit sau apus - ne conduce ca un stăpân plăcernic şi încăpăţânat.Răsăritul acesta îl voi desena în singurătate. Nu ai nevoie să fii lângă mine ca să vezi ce fac, încotro mă mişc pentru a descoperi aceleaşi urme, pe aceleaşi poteci. Au trecut 13 ani şi au trecut fără să lase nici o urmă.

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-84908481244729281922008-05-24T18:24:00.001+03:002008-05-25T02:50:46.145+03:00

Avea ochii cruzi, abia se putea uita în lumină. Avea cam 2-3 luni, nu mai mult. O urmăream cum se fereşte de lume, în braţele mamei ei. I se ascundea în sân, se întorcea ori de câte ori încercam s-o privesc. Nu mai ţin minte decât că era îmbrăcată în roz şi că m-a făcut să-mi fie foarte dor de mine însămi aşa cum nu voi mai fi niciodată.

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-22263167573329814282008-05-24T14:18:00.002+03:002008-05-25T02:44:11.144+03:00

Şapte au fost minunile pe care am încercat să le desenez.Şapte au fost minciunile care m-au ţinut departe de adevăr.Şapte sunt trădările care ne încearcă, ferice de cei care rezistă.Şapte sunt căutările al căror rezultat nimeni nu-l mai aşteaptă.

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-52486914743987292392008-05-23T16:27:00.002+03:002008-05-23T16:36:46.450+03:00

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-30672707627467107842008-05-23T10:50:00.004+03:002008-05-25T13:49:30.445+03:00

Zilele trecute l-am curăţat, am rearanjat cărţile. Acum mă uit la el cum se uită la mine. Ne privim în tăcere. El – cu cărţile şi fotografiile lui, eu – între ieri şi mâine, păstrând echilibrul. Nu mi-e teamă c-o să cad, nu-i e teamă că va obosi din cauza greutăţii. Ocupăm numai spaţiul în care putem respira, stăpâniţi de o îndărătnicie copilărească.Ar dura prea mult să-ţi explic ce au în comun

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-80688578181924725332008-05-22T12:26:00.004+03:002008-05-23T11:09:55.893+03:00

- luminile orașului, în "noaptea muzeelor"- luna plină, prinsă în vârful macaralei din intersecția de la Dristor- prin oraș, mulți omuleți roșii / portocalii / verzi / albaștri- ascultând Halycon cu soarele-n față, în troleibuzul 79- în metrou, adolescenți citind cărți din vechea BPT- culorile de pe "Motoare", când se face foarte târziu- mirosul de tei înflorit, după ploaie

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-59257829337991666102008-05-21T13:17:00.002+03:002008-05-23T10:50:20.446+03:00

Mă uit la umbrele pe care le aştern în urma mea nopţile nedormite. Mulţumire? A fost, câtă vreme am putut să nu-mi doresc nimic. Dădeam un fel de „tot” (oarecare) şi obţineam un „tot” la fel de aproximativ, condimentat cu tot felul de expresii ciudate, puţin măgulitoare. Nu mai trăisem aşa ceva, mi se părea interesant de experimentat. A fost bine până când experimentele astea au început să muşte

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-30089863473103093192008-05-20T23:46:00.006+03:002008-05-23T11:46:50.228+03:00

Din când în când, tras de mânecă, te arăţi lumii. Zâmbeşti, faci o reverenţă adâncă şi aluneci către următoarea scenă unde-ţi vei căuta mai binele. Unde sunt răbdarea, atenţia, compasiunea? Mai demult spuneai că nu concepi aşa ceva, pentru că astea-s pierdere de vreme. Nu poţi fi răbdător, atenţia e de meritat, cât despre compasiune... e pentru câini.Cum spuneam...Domino - Circulshow_

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-56204027099828177392008-05-20T22:26:00.004+03:002008-05-21T00:45:10.697+03:00

De ce trebuie să auzim clar nişte lucruri, pentru a le putea crede? De ce avem nevoie să ascultăm vorbindu-se despre ele? Ajunge să vorbeşti, pentru ca ele să devină adevărate? Şi dacă le auzi, ce se întâmplă mai departe? Unde putem vorbi de adevăr şi de unde putem vorbi de minciună? Ce relevanţă au toate astea?Unde e nevoie de noi pe bune? În noi înşine, în ceilalţi?Cum e posibil să-ţi

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-20575264314092204402008-05-19T13:49:00.003+03:002008-05-23T11:12:55.879+03:00

Se spune că răbdarea e atributul oamenilor deștepți.Și nu numai?

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-61660608348956899802008-05-18T16:40:00.006+03:002008-05-21T15:47:11.823+03:00

"I'm in the dark here, I'm in the dark" spunea Al Pacino într-o replică a lui celebră. Chestia e valabilă şi pentru răsăriturile înfăşurate pe roata din vitrina petshop-ului de pe Smârdan. Roata care încă se mai mişcă, deşi şoarecele a dispărut.Gata, ăsta-i ultimul! mi-am zis azi-noapte. De câte ori n-am vorbit aşa, asigurându-mă de "ultimatumuri" care de care mai caraghioase? Sfârşitul nu se

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-779582736176922882008-05-18T10:42:00.004+03:002008-05-18T21:11:43.452+03:00

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-16514677100321437082008-05-17T16:49:00.003+03:002008-05-18T20:45:50.815+03:00

Căutăm neclarităţile cu umbra lumânării. Suntem intoxicaţi cu noi înşine şi-n rest dormim, pe perne de împrumut, un somn din care nu se-aude decât tăcerea. Alina zice că scriu ca un om singur, apoi nuanţează, zicând că scriu ca un om "prea-plin". Dar ce mă locuieşte nu e o mulţumire, ci un gol. Poate de-aici ar trebui să înceapă redesenarea:).

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-9031238104164556312008-05-16T17:14:00.004+03:002008-05-16T17:19:57.582+03:00

O să o iau pe jos spre casă. O s-așez fiecare pas unul în fața celuilalt și-am să le număr. 139458 de pași până acasă, oare atât să fie? Mai mulți, mai puțini? Nu știu, dar voi afla. Simt amar în gură, e o senzație care nu dispare oricâtă miere aș mânca. Nici mersul nu mă ajută.Mai ții minte cum călătorea Micul Prinț din planetă în planetă, în căutarea... a ce? Nu mai țin minte ce căuta, dar în

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-88073086542708803902008-05-16T15:12:00.005+03:002008-05-17T16:46:25.501+03:00

Nu știu ce să așez azi pe el. Zilele de vineri au început să semene din ce în ce mai mult a coșmar. În loc să mă bucur, plâng. În loc să văd vara din jur, mi-aduc aminte de nopțile de astă-iarnă când hoinăream prin oraș în ceața de la 4 dimineața, nevendindu-mi să cred că nu înghețam instantaneu. Toate-s cu curu-n sus!

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-50575640597121353602008-05-15T17:59:00.003+03:002008-05-15T18:31:29.070+03:00

De la închisoare se poate evada, mai ales dacă ai şi cartelă de acces...Dar cum să evadezi din cea pe care ţi-o construieşti singur, aruncând toate cartelele de acces, arzându-le la foc mic, potrivit cu demonstraţia pe care o ai de făcut lumii?Iei telefonul şi-ţi suni "nevasta" din momentul ăla. Dai vina pe stăpânire că sunt răi şi-ţi taie din porţia de drepturi, de parcă noi aici nu construim

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-72468041248596441202008-05-15T16:48:00.002+03:002008-05-15T16:55:39.351+03:00

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-83752850036021743032008-05-15T16:12:00.003+03:002008-05-15T16:36:33.613+03:00

Fiecare dintre noi are o perioadă "de maxim" în viaţă, la care se întoarce de fiecare dată când vrea să-şi aducă aminte cu plăcere despre sine. Cutare a fost olimpic la mate în liceu, cutărescu a fost campion la nu ştiu ce, altul a luat o bursă în facultate sau a cântat cu succes într-o formaţie etc. În funcţie de vârstă, aşteptări şi aptitudini, poveştile diferă. E plăcut să le asculţi şi să

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-15732945027344427252008-05-15T15:22:00.003+03:002008-05-15T15:44:32.197+03:00

De foarte multă vreme mă urmăreşte senzaţia că trăiesc în faţa mea: dau să ating lucrurile, ideile, oamenii... şi îmi scapă. Poate nu mă uit unde trebuie, poate nu am suficientă răbdare, poate pariez exact pe ce nu-mi face bine, cu o încăpăţânare pe care nici eu nu mi-o pot explica. Am momente de luciditate înfiorătoare, când îmi vine să muşc din mine până la sânge, doar-doar m-oi trezi din

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-27194074588846810072008-05-15T00:13:00.006+03:002008-05-15T09:57:09.394+03:00

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-15115755297694254442008-05-15T00:07:00.002+03:002008-05-23T10:54:54.991+03:00

- viaţa pe un peron şi staţiile de autobuz paralele- oazele de verdeaţă nebănuite într-un oraş prăfuit- raza care aterizează pe pernă, la răsăritul soarelui- cântecul despre timp pe care n-apuc niciodată să-l cânt- marea, marea, marea (pe care n-am mai văzut-o de 5 luni)- fumul de ţigară care urcă spre reflectorul aprins- cele opt sunete pe care nu le pot auzi

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-46504848343197358922008-05-14T22:35:00.004+03:002008-05-14T22:52:15.394+03:00

Recunosc, îmi place să merg cu autobuzul şi să mă uit la oameni şi la imaginea mea aşa cum se reflectă pe geam, dacă e soare. În momentele alea mă simt ca şi cum în imaginea reflectată ar fi altcineva. Cineva care nu vorbeşte, dar zâmbeşte şi se lasă cuprinsă de melancolii. Atunci îşi aduce aminte de Constanţa.

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-73162785683266620362008-05-13T23:41:00.003+03:002008-05-14T23:56:34.755+03:00

8:30 şi eram deja în taxi. Când am coborât, în faţa liceului Mihai Viteazul, am avut un moment de derută: unde sunt? ce zi e? ăsta e oraşul meu? Recunosc, n-am luat niciodată taxiul aşa devreme, de obicei circul cu metroul şi nu apuc să văd ce se întâmplă la suprafaţă. Ce se întâmpla pe bulevardul Pache Protopopescu? Se întâmpla un anotimp, altul decât cel pe care-l văzusem ultima oară când am

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-3018180919747465242008-05-13T20:34:00.002+03:002008-05-14T20:49:44.445+03:00

Îmi verifici pulsul de fiecare dată când te văd: "puls? mai vrei? nu mai vrei? mai stau? plec? puls?". Există vreo clipă în care chiar mă vezi?"Voi sunteţi de căcat, ăştia care v-aţi născut mai târziu!" tunai odată. De ce suntem aşa? Pentru că nu ne batem joc de şanse, pentru că facem ceva cu ele, spre deosebire de alţii care au ajuns la o vârstă şi n-au făcut mai nimic? [întrebare retorică :)]

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-49578689290876890382008-05-12T22:27:00.004+03:002008-05-14T22:36:20.945+03:00

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-73998174386527808082008-05-12T10:15:00.005+03:002008-05-14T22:33:34.874+03:00

Chiar dacă în epoca modernă a fost abolită, încă există multe forme de sclavie. De departe cea mai cumplită este sclavia pe care ţi-o întreţii singur. Marina, pe blogul ei, scrie de multă vreme despre asta. Oamenii din jur îi dau mult material. Nici eu n-o dezamăgesc, deşi uneori aş vrea.Ce întreţin la rându-mi, inclusiv pe blog? În primul rând, întâietatea imaginarului în faţa realităţii, apoi

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-80211946022985524082008-05-11T23:17:00.003+03:002008-05-14T21:11:49.359+03:00

Cineva îmi spunea mai demult că scriu frumos, dar nu scriu bine. N-a încercat să dezvolte diferenţa pe care o făcea între "frumos" şi "bine" pentru că era clară: se referea la manieră şi la substanţă. Una e să scrii frumos (să curgă bine frazele, să aibă logică, miez etc.), alta e să scrii despre "ce trebuie".Ce anume trebuie să scrii? Aşa ceva nu se comandă din exterior. Scrii ce-ţi vine, cum

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-74203489835621220572008-05-11T18:04:00.003+03:002008-05-19T13:48:58.639+03:00

Dacă te uiţi la soare fără ochelari de protecţie, rişti să-ţi faci rău. Nu numai în timpul eclipselor, oricând. În mod similar, dacă stai mult timp la adăpost de lumină, într-un semiîntuneric comod şi călduţ, într-un mormânt în care te bagi de bunăvoie şi nesilit de nimeni, nu vei mai şti să te bucuri de lumină aşa cum se cuvine. Ţi se va părea crudă, violentă, neiertătoare. Îţi vei acoperi ochii

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-25886055107439625292008-05-10T14:50:00.003+03:002008-05-10T15:03:30.704+03:00

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-7380298345400355972008-05-10T13:02:00.004+03:002008-05-10T15:17:35.270+03:00

O să fac din ea cea mai frumoasă păpuşă care-a fost expusă vreodată la un salon de specialitate! O s-o îmbrac, o s-o coafez, o să-i dau ceva inteligent să înveţe şi să vezi ce-o s-o mai admire lumea... Trebuie să-mi reuşească, n-am voie să ratez ocazia asta de a mă face remarcat. Cine-a construit-o a folosit material bun, dar n-a desăvârşit-o! Asta am să fac eu, doar să mă asculte...Mai întâi, o

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-92039429541407493532008-05-10T12:40:00.005+03:002008-05-10T18:03:15.652+03:00

Acum mulţi ani am cunoscut un om alunecos. Avea dublul vârstei mele de atunci şi, la prima vedere, părea un tip vesel care ştia să povestească aproape orice astfel încât să te facă să râzi. Nu te plictiseai cu el. La un pahar de vorbă sau dimineaţa la cafea... era tot numai un zâmbet.Asta, dacă nu-i ieşeai din cuvânt. Cum se întâmpla să ai o părere proprie sau - mai rău - să-l contrazici, cum te

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-73894855312879250432008-05-09T22:12:00.004+03:002008-05-09T23:46:34.825+03:00

Chiar lângă tine sunt oameni şi poveşti cât se poate de interesante. Deschizi calculatorul şi ele sunt atât de aproape... la o aruncătură de băţ: pe yahoo 360, pe blogurile personale... Îşi au viaţa lor separată: separându-se de tine, unindu-se cu tine. Şi tu te bucuri să-i primeşti.În seara asta am primit un telefon pe care-l aşteptam demult. Nu ştiu ce m-a mirat mai mult la el - tonul sau poate

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-59646804047926369872008-05-09T17:35:00.003+03:002008-05-09T17:59:30.631+03:00

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-12520346049427682212008-05-09T14:17:00.000+03:002008-05-09T17:46:21.074+03:00

A trecut aproape un an de la ploaia teribilă care a acoperit orizontul într-o după-amiază și ne-a făcut să ne simțim ca în copilărie, când priveam pe fereastră dezlănțuirea...Azi e frig, e întuneric și mi s-a făcut frică, un alt fel de frică decât în copilărie.Mă doare capul, sunt amețită, vreau acasă.Nu am covrigei pe birou și nu cântă John Lee Hooker, ci King Crimson.Toate sunt diferite, dar

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-77959163781202679802008-05-09T00:20:00.004+03:002008-05-17T15:35:35.055+03:00

Prima vineri hai-hui prin oraş, după patru luni. Ar trebui să-mi pară bine, să aşez în acest răftuleţ multe gânduri pentru mine. Dar iată că nu pot. Din păcate(?), libertatea e în altă parte. M-am blocat în această lipsă, de parcă prezenţa ei mi-ar oferi ceva în plus. Tot singură aş fi. Nu suntem vinovaţi noi pentru ce nu pot (sau nu vor, ceea ce e mult mai trist) să simtă alţii.Ţi se refuză ceea

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-67082585799776784242008-05-08T20:15:00.001+03:002008-05-23T10:54:54.992+03:00

- inele cu piatră de chihlimbar în care se reflectă răsăritul- un iepure de Martie care nu este niciodată în întârziere- oamenii dragi care tac, surprinşi în firidele somnului meu- Amon şi Moby într-un schimb de emoţii- Laura lui Kundera fără dorinţa de a mai şantaja- o călătorie în belşugul nesimţirii

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-54790650046382499322008-05-08T11:35:00.002+03:002008-05-08T11:51:22.063+03:00

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21674836.post-42872578062584744852008-05-07T18:24:00.003+03:002008-05-08T20:53:33.413+03:00

Pe vremea când credeam încă în nori eram mică. Între timp am mai crescut un pic, le-am dat norilor ce e al norilor - adică trecerea şi transformarea continuă - şi-am învăţat să îi iau aşa cum sunt. Încă nu am încercat asta şi cu oamenii. Pe cei mai infirmi (sic!) îi iau drept mari speranţe, pe marile speranţe le izolez "într-un loc", convinsă că nu am cum să ajung la ele. Asta echivalează cu a-ţi

Irinahttp://www.blogger.com/profile/11840323920880927450noreply@blogger.com0