Revenire

Iubesc Orașul. Îl iubesc ca și cum ar fi un loc real, un peisaj pe care să-l poți cuprinde cu ochii. Dar nu-i așa. Este doar un spațiu mental, o dimensiune în care nu există distanțe, adrese și chipuri. În Oraș nici măcar timpul nu există. Timpul pe care îl invocăm, pe care nu îl avem, pe care îl împrumutăm altora. Iar ei ne rămân mereu datori. Cu câteva minute în plus, cu câte o idee sau cu un sunet. Sau, de ce nu, cu multe tăceri.

Bună dimineața!