despre libertate si alti demoni

Sunt unele zile in care nu se intampla nimic. Peste acest "nimic" se aseaza o ceata densa, prin care abia iti zaresti mainile. E un vis urat, sunt la birou... As vrea sa fiu acasa si sa dorm, sa dorm mult. Am atins un prag de oboseala fara precedent. In starea asta, privelistea terna de la fereastra biroului nu ma mai jeneaza, oamenii nu mi se mai par plictisiti si blazati, iar linistea pe care o resimt e desavarsita. Asta - ai sa razi! - se mai cheama si libertate. Iar demonul care o bantuie e nerabdarea. Daca as fi odihnita, poate ca n-as mai gandi asa si n-as mai vedea de cate ori, de fapt, ne face de ras entuziasmul de a fi altfel decat ceilalti. Nu zic sa ne inregimentam si sa devenim adeptii spiritului de turma (ha!), dar nici sa imbratisam prea mult excelenta (vazuta ca exterioritate fata de o situatie :D), pentru ca ne vom transforma in marginali...

Ce zic?

Va urma