de fiecare dată când îmi vine să-mi vărs oful, ascult asta.
şi funcţionează :)
Se afișează postările cu eticheta pe muzica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pe muzica. Afișați toate postările
22 septembrie 2009
11 august 2009
plec la mare...
... şi abia aştept să nu am nici o surpriză. Aşa se întâmplă, când te întorci acasă. Drept coloană sonoră, am ales o piesă dintr-o copilărie aşa de îndepărtată, că nici nu mai ştiu dacă a fost a mea sau nu... :)
2 iulie 2009
m is for michael
Acum câţiva ani mi-a venit aşa... dintr-o dată... să mă gândesc cum ar fi dacă ar muri Michael Jackson. Că dé, doar am crescut cu el... Ce s-ar întâmpla dincolo de el, de publicitate, de legendă? Şi unde e omul?
De o săptămână sunt martora unui circ îngrozitor, dincolo de limitele bunului simţ. Da, dom'le, Michael A MURIT. OK, şacalilor mediatici?
Dar unde este OMUL, în toată povestea asta? Şi muzica?
Probabil, s-a ascuns pe undeva unde-i este bine.
Şi mie îmi pare rău. Îmi amintesc de ceva din trecut, fără îndoială drag. Ne despart, totuşi, aproape 20 de ani de concertul din 1992.
Man in the mirror...
PS: în 1992 aveam 14 ani, iar ai mei nu mi-au dat voie la concert. Ca urmare, păstrez imaginea unui "might have been", în loc de "has been".
It's as if Michael didn't die.
He just went to rest for a little while.
Later edit: Klara a spus-o chiar frumos.
încerc să plec... spre mine însămi :)
Led Zeppelin - Going to California
Asculta mai multe audio Muzica
1 iunie 2009
in a manner of speaking...
... a trecut aproape un an şi jumătate. In a manner of speaking, nu trebuie să-ţi pui viaţa "în aşteptare" pentru nimeni. Nici măcar pentru tine. Nu merge AICI? Încearcă DINCOLO. Ţăranii din Polovragi au o vorbă apropo de acest "DINCOLO", foarte filozofică, în esenţa ei: DINCOLO este mereu locul în care DOAR CEILALŢI ajung, niciodată tu. Tu, în calitate de gazdă/cerber şamd. DINCOLO le este rezervat doar nou-veniţilor. Celor speciali.
Aşadar, aproape un an şi jumătate. Niciodată până acum n-a fost o socoteală atât de dureroasă, prin prisma faptului că, după 30 de ani, timpul începe să curgă în sens invers. Şi, chiar dacă nu vrei, trebuie să începi să tai în carne vie. Trebuie să elimini tot ce-ţi face rău pe termen lung. Iar oamenii au un obicei idiot de a îmbrăca lucrurile astfel încât să le facă bine, de frică sau din alte motive ruşinoase, aşa că le spun aveţi grijă! Şi nu numai ei, ci şi eu. Copilul nematurizat, care aleargă încă după fluturi.
In a manner of speaking, a trecut prea multă vreme ca să mă mai plâng că nu ştiu despre ce este vorba, că nu am toate detaliile la dispoziţie. Sunt aici, între palmele mele, în fiecare zi. Am "copii cu blană", în lipsă de altceva. Uneori, mă gândesc că ei îmi stau în cale, dar nu e aşa. Sunt doar nişte suflete care s-au aciuat pe lângă mine, în două seri de iarnă când ieşisem prea tare din mine ca să mai pot primi pe altcineva. Şi i-am primit pe ei. Ei sunt acum familia mea imediată.
In a manner of speaking, viaţa mea nu a fost mai mult decât un vis, până acum. Fără planuri, doar o planare. Pe deasupra tuturor şi pe deasupra mea. Mi-am irosit jumătate din viaţă? Sper că nu. Îţi trebuie ceva curaj, ca să priveşti continuu în afara ta. Dar să nu te miri când nu vei mai găsi pe nimeni înăuntrul ei.
19 mai 2009
The fool on the hill
Niciodată nu strică să mergi din nou pe drumurile bătătorite.
Cine ştie? Poate descoperi ceva nou:)
Dar niciodată, NICIODATĂ, să nu-i cedezi celui care vinde vafe la Dobrogeanul.
Prietenii ştiu de ce!
18 mai 2009
4 iunie 2008
30 mai 2008
29 mai 2008
27 mai 2008
23 mai 2008
18 mai 2008
15 mai 2008
12 mai 2008
10 mai 2008
9 mai 2008
8 mai 2008
6 mai 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)