începe şcoala! :)

Discuţie la magazinul de cartier, vinerea trecută, în timp ce aşteptam la coadă la casă.

Băiatul: Uite vocabulare! Vocabularele sunt foarte importante la şcoală!
Fetiţa: Da? O să îmi trebuiască vocabulare în clasa I?

B: Normal! Şi îţi mai trebuie caiet de tip I, de tip II, caiet de ştiinţe...
F: Şi vocabular, nu?
B: Păi da, ce-ţi ziceam mai devreme? Vocabular, da!
F: Doar în clasa I?
B: O să vezi tu...
F: Uite şi creioane, caiete, săpunuri şi... şi... astea ce sunt? A, LICHIDE!!!

Fetiţa începuse să facă, uşor-uşor, tot inventarul rafturilor din jurul ei. M-am întors să văd de unde veneau ciripelile astea vesele şi-am dat peste doi fraţi apropiaţi de vârstă, slăbuţi, cu pielea arsă de soare şi ochii căprui şi vioi. Băiatul o opri atunci pe fetiţă destul de tăios:

B: Mai taci! Taci din gură! Se uită lumea la noi...
F: Uite şi săpunurile, şi tigăile, şi lingurile... şi vocabularele!

B: Taci, taci din gurăăă! şuieră băiatul

Atunci interveni bătrânul cu păr alb, pălărie de paie şi cu aceiaşi ochi căprui ca şi nepoţii lui:

Bunicul: Las-o, Andrei, să vorbească! Măcar nu e mută ca tine!

oamenii şi ocupaţiile lor minunate

Deunăzi, colega mea de birou mi-a spus o chestie care m-a pus pe gânduri: "măi, de la o vreme încoace, de fiecare dată când zici că ai o veste bună, ne spui că încă una dintre prietenele tale aşteaptă un copil!!!". Aha, deci am devenit previzibilă, în entuziasmele mele.
Cum nu am prea multe prietene (căsătorite sau nu) care pot să rămână însărcinate, m-am hotărât în sinea mea să fiu atentă şi să mă emoţionez în faţa altor lucruri. De exemplu, cărţile, ca în vremea adolescenţei şi a studenţiei. Numai că, în drumul meu spre serviciu, preţ de trei staţii, pe un bulevard central şi cam prăfuit, nu există nici o librărie. Doar standuri de ziare, cu colecţia BPT. Chiar BPT. Cărţile devin şi ele neinteresante şi prăfuite. Nu le mai cumpără nimeni, de la o vreme. N-am ce veste bună să-i povestesc colegei.
Aşa că sunt mai atentă la drumul pe care-l străbat zi de zi, de trei luni încoace. Doar la drum, mai exact la curţile care se înşiră de-o parte şi de alta a bulevardului. Cele de pe dreapta, cum mergi spre centru, sunt bune de văzut dimineaţa, când umbrele sunt ascuţite şi nu se observă aşa de bine sărăcia lor. Ziduri înalte, coşcovite, de bloc nerenovat, construit prin anii '30, care abia-şi aşteaptă cuvenita bulină roşie. Casele de pe dreapta, în sensul de întoarcere acasă, sunt bune de văzut seara, când umbrele sunt dulci şi luminează abia-abia cele câteva curţi năpădite de vegetaţie, cu căsuţe cu un singur cat şi câte o pisică, dacă nu două, "la purtător". Rareori le văd stăpânii prin curte. Iar ele stau leneşe şi nepăsătoare la soare, după o zi de vară lipsită de peripeţii. Aşa s-a întâmplat până azi, când am trecut pe lângă una dintre curţile astea şi-am văzut pe una din "locatare" cocoţată pe gard, privindu-mă cu reproş: ce te zgâieşti aşa la mine?, părea că spune ea, din privire. Am ridicat din umeri şi am dat să trec mai departe, când m-am lovit de aceeaşi privire piezişă şi uşor îngrijorată, de data asta din partea stăpânului. Curios, avea aceiaşi ochi albaştri şi apoşi ca şi pisica.

Mi-am amintit atunci de bătrânul şi câinele lui râios, dintr-unul din romanele lui Albert Camus. Oare avea dreptate?

cerere de în_locuire

Aş vrea să mă înlocuiesc cu o eu însămi mai tânără. Dacă dau doar câteva file de blog înapoi, doar câteva, descopăr că eram cu totul altă persoană. Nu mi-e dor de vremurile alea, pentru că bâjbâiam mai rău ca acum. Mi-e dor, numai, de un zâmbet pe care nu-l mai pot recupera, cel puţin nu de una singură. Şi sunt sigură de prea multe luni de zile, ca să mai conteze vreo numărătoare.
Iată de ce vreau să mă în_locuiesc. Poate că, având chiriaşi noi, zâmbetul acela va răsări din nou, fără să mă chinui prea mult.

Bineînţeles, e o utopie. Nu întinerim, ci dimpotrivă.

De aici aş vrea să scriu, data viitoare...

bilet la curățătorie

Interiorul mașinii era plin de nisip. Se insinuase peste tot: pe covorașe, pe banchetă, în portiere. Și nu numai atât: mirosea puternic a odorizant de mașină. Era un parfum greu, artificial. Ușor-ușor s-a obișnuit cu el, era un rău necesar.
Și-a lăsat portofelul în spațiul de pe portiera din dreapta și acolo a stat cele câteva zile cât a durat vacanța. Oricum nu-i folosea la nimic: nu mai avea bani, iar cu un card ce să faci în pustietate?
Revenind acasă, și-a dat seama că mirosul din mașină rămăsese îmbibat în portofel, ca un reminder al faptului că uneori purtăm cu noi lucruri care ne dor, deși ar trebui să ne lepădăm de ele, și le uităm cam repede pe cele care ne bucură. În astfel de momente e nevoie de o rezervare la curățătorie: un bilet mare, galben-pai, pe care să scrie cu litere de-o șchioapă: "curățăm coșmaruri, pentru vise bateți la prima ușă pe dreapta".

Ceea ce, nu cred că mai e nevoie s-o spun, am și făcut în dimineața asta. Am luat biletul și am bătut la prima ușă pe dreapta. Mi s-a deschis încet, am primit o încurajare din priviri și încă sunt acolo, ușor nedumerită. E adevărat ce se spune, că lucrurile au o logică a lor și se întâmplă când vor ele, nu când vrei tu.

Știe cineva cu ce pot scoate mirosul ăla din portofel?
Chiar nu mai e nevoie de reminder.

ce se mai visează (XII)

- ochii albaştri de copil, plini de o înţelegere matură
- bătrâne în autobuz invitându-l pe Dumnezeu la o cafea
- asemănătorii cu care te întâlneşti fără să vrei
- prima dimineaţă, după ultima pe care ai trăit-o
- ploaia neobosită, nuanţând verdele copacilor
- re_cunoştinţe şi re_cunoaşteri tardive
- dansul care te eliberează

ce se mai visează (XI)

- viaţa mea, separată de restul vieţilor care contează
- aproape 30 de ani schiţaţi într-un buletin fals
- curcubee pe cerul îndărătnic şi albăstrui de mai
- ce lipseşte unui tablou ca să fie complet
- păsările înfometate peste marea în furtună
- prieteni vechi şi uitaţi care nu mai revin
- telefoane în care nu se încăpăţânează tăcerea

ce se mai visează (X)

- luminile orașului, în "noaptea muzeelor"
- luna plină, prinsă în vârful macaralei din intersecția de la Dristor
- prin oraș, mulți omuleți roșii / portocalii / verzi / albaștri
- ascultând Halycon cu soarele-n față, în troleibuzul 79
- în metrou, adolescenți citind cărți din vechea BPT
- culorile de pe "Motoare", când se face foarte târziu
- mirosul de tei înflorit, după ploaie

ce se mai visează (IX)

- viaţa pe un peron şi staţiile de autobuz paralele
- oazele de verdeaţă nebănuite într-un oraş prăfuit
- raza care aterizează pe pernă, la răsăritul soarelui
- cântecul despre timp pe care n-apuc niciodată să-l cânt
- marea, marea, marea (pe care n-am mai văzut-o de 5 luni)
- fumul de ţigară care urcă spre reflectorul aprins
- cele opt sunete pe care nu le pot auzi

ce se mai visează (VIII)

- inele cu piatră de chihlimbar în care se reflectă răsăritul
- un iepure de Martie care nu este niciodată în întârziere
- oamenii dragi care tac, surprinşi în firidele somnului meu
- Amon şi Moby într-un schimb de emoţii
- Laura lui Kundera fără dorinţa de a mai şantaja
- o călătorie în belşugul nesimţirii

ce se mai visează (VII)

- tricourile negre la uscat pe frânghia dintr-o curte interioară
- scrânciobul din piaţa centrală a unui sat de munte
- muzica născându-se din nimic şi întorcându-se în nimic
- amănunte care revin în ciuda uitării
- stiloul pe care l-ai uitat pe bancă în clasa a V-a
- căldura unui gând venit din greşeală

ce se mai visează (VI)

- cărțile de joc cu numele noastre pe ele
- acoperișurile pe care lenevesc pisicile
- parfumul de liliac la căderea serii, după ploaie
- vocile dragi care-ți vorbesc frumos
- contururile pe care le cunoști, dar nu le recunoști
- tot felul de tăceri (in)utile
- viața mea, separată de a ta

ce se mai visează (V)

- un loc în care sentimentele nu devin caricaturi
- o despărţire corectă în silabe, atunci când trebuie
- o ameninţare cu ziua de mâine, ca o undiţă aruncată din prevedere
- un soare invizibil, un somn liniştit

ce se mai visează (IV)

- locul unde somnul ajunge în fiecare noapte la oră fixă
- a vorbi despre defecte la fel de lesne ca și despre calități
- multe cuvinte bine alese, pleznite cu viteza adevărului
- cineva bolnav de "fericită"
- amenințări care nu ajung la destinatar, dar îl rănesc pe expeditor
- lumea închisă într-un telescop

ce se mai visează (III)

- alte orizonturi, deschise "în afară"
- cuvinte cu adevărat frumoase
- rafturi întregi cărți noi-nouțe mirosind încă a cerneală, gata de citit
- un motan mare și tărcat care a învățat să vorbească
- un concert Pink Floyd pentru prieteni

(va urma)

ce se mai visează (II)

- uşi care se transformă în poduri, după ce plouă multă vreme
- fotografii care arată mai mult decât ar trebui, dar ascund esenţialul
- cuvintele ei gesticulând către tăcerile lui nervoase
- ziua de mâine, venind după cea de azi şi cea de ieri - ineluctabilitate (!)
- jocul mâinilor şi al mâniilor - lipsa unui câştigător
- bulevardele largi, prost luminate
- mirosul Dâmboviţei, după o zi toridă...

ce se mai viseaza

- jocul din verde si maron
- copilul blond, rostogolind mingi albe, uriase, pe dealuri
- mirosul de vanilie, pe pielea umeda
- obiectele care se nasc din penumbra
- unghiile infipte in carne
- cerceii pierduti pe podelele pline de maruntisuri
- oglinzile care departeaza lucrurile si copiii, copiii blonzi care rostogolesc

mingi albe

uriase

pe dealuri