cerere de în_locuire

Aş vrea să mă înlocuiesc cu o eu însămi mai tânără. Dacă dau doar câteva file de blog înapoi, doar câteva, descopăr că eram cu totul altă persoană. Nu mi-e dor de vremurile alea, pentru că bâjbâiam mai rău ca acum. Mi-e dor, numai, de un zâmbet pe care nu-l mai pot recupera, cel puţin nu de una singură. Şi sunt sigură de prea multe luni de zile, ca să mai conteze vreo numărătoare.
Iată de ce vreau să mă în_locuiesc. Poate că, având chiriaşi noi, zâmbetul acela va răsări din nou, fără să mă chinui prea mult.

Bineînţeles, e o utopie. Nu întinerim, ci dimpotrivă.

De aici aş vrea să scriu, data viitoare...