lectie de zbor

Ieri de dimineata, in Constanta, in apartamentul unor prieteni, ni s-a predat o lectie de zbor. Gazda, pe numele lui Filip, ne-a spus ca a imblanzit un pescarus. I-a pus si nume, l-a invatat sa vina atunci cand il cheama.
- E un mare pofticios, mananca orice! Cel mai mult, insa... Ghita, Ghita! Hai la tata!

Soarele diminetii, care intra fara jena in bucataria de la etajul 10, a fost tulburat un moment de o umbra in miscare: pescarusul urias, cu aripi grele ca de albatros, aparuse ca din senin (senin... la propriu). Filip l-a salutat si ne-a rugat sa nu ne miscam de pe locurile noastre, ca pasarea e destul de salbatica, se sperie usor...

I-a dat sa manance bucatele de branza, ne-a spus ca-i plac cel mai mult cartofii prajiti. Vorbea despre el ca despre o persoana. Aproape c-am fost geloasa pe Ghita ca poate zbura. Aproape.