schimbari

ciudata si viata asta :). s-a lasat intunericul pe autostrazile pe care circul la viteze demente. un intuneric care nu prevesteste nimic bun. peste el ninge, ninge incontinuu. peisajul de la orizont se aplatizeaza, iar mie imi vine sa plang. traiesc in paralel cu mine insami, urmarindu-mi reactiile, enervarile, emotiile si victoriile de-o clipa. inca nu-mi vine sa cred ca prezentul nu trebuie condus, ca el te conduce pe tine. ca viitorul - peste 10 zile, peste x zile - nu exista.
a fugi de realitate e o prostie. a fugi de ceea ce-ti doresti este iarasi o prostie. dar o fac, o fac din frica. asa cum fata-fara-nume venea langa mine si-mi mangaia parul, fara sa scoata un sunet. nu stia sa vorbeasca, dar putea darui afectiune atat de simplu - cu o mangaiere. in lumea ei nu exista notiuni complicate, sentimente de vinovatie sau de ura. exista doar nevoia de dragoste. e un om simplu si minunat, de aceea mi-a ramas in suflet.