Un bar, într-o seară aglomerată: fum de ţigară, zgomot, haine care foşnesc, siluete care se apropie. E o galerie de anonimi, din care se iveşte câte o figură cunoscută, un zâmbet taxat în fugă, o remarcă pe care n-o poţi trece cu vederea. Abia se-aude muzica. Cineva aminteşte de Sarah Vaughan. E bine, când se dau astfel de semne de carte...
29 ianuarie 2008
black coffee
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu