dependent de dezaprobare

Cum e să trăieşti ca să fii contrazis? Să-ţi faci un scop din asta, tocmai pentru a-ţi da un raison d'être? Unii zic că a rezista contrazicerilor repetate, aducând argumentele pertinente, este un semn de inteligenţă, poate chiar un hobby, pentru anumiţi oameni. Eu zic că habar nu au despre ce vorbesc. Pentru că dependentul de dezaprobare este, de fapt, o specie de drogat ceva mai specială. Se droghează cu un joc, un joc chinuitor care crează rapid dependenţă. Se cheamă „viciul anticipării”, iar dependentul de dezaprobare este unicul jucător activ. Restul îl asistă. Cum funcţionează? Jucătorul simte cum viaţa din el începe s-o ia la vale, cum punctul de maximă conştienţă se îndepărtează de el, pe măsură ce atrage către el finalul şi-şi doreşte să îl domine... Se antrenează pentru asta, dar finalul îl ia mereu prin surprindere, pentru că nu reuşeşte niciodată să zică STOP primul.
Dacă se închide, se pierde de tot...
Nu te mai închide în tine, l-aş sfătui, şi nu mai pune mâna pe mine...