omul fără amintiri

El este cel care-şi spală ferestrele memoriei în fiecare zi, folosind o soluţie în care adaugă picături de vin. Circula repede şi neatent între trecut şi prezent şi povesteşte mult, fără pauză, doar să ai răbdare să-l asculţi. Despre mame, taţi, unchi, bunici şi străbunici, despre războaie la care n-a participat şi despre cărţi pe care le-a citit. Se întrerupe pentru a soarbe din paharul de vin, timp în care pregăteşte următoarea amintire de ucis.
Nu rămâne aproape nimic în urma lui, în afară de aşternuturile mototolite, paharele de lapte şi scrumierele pline de mucuri de ţigară. Lasă urme adânci, însă, pe unde-l poartă pofta de a omorî ceva. Când nu se nimereşte în vreo tavernă, alege camere cu tavan înalt şi pereţi verzi. Pentru ascultătorii săi, fără-de-amintirile acestui om devin din ce în ce mai dureroase, pe măsură ce se sting. El nu are nevoie de un nume, iar umbra lui, când a sosit ceasul, se întâlneşte cu umbra amintirii căreia i-a venit rândul. Aceasta umbră poţi fi chiar tu.