"plafon atins"

... scrie in anuntul lipit pe fereastra farmaciei din Piata Amzei. E vorba de plafonul medicamentelor compensate, in caz ca nu stiti "pasareasca" birocratica. Mi-am amintit de anunt azi cand m-am trezit. Soare-afara, cald sub plapuma... de ce m-as fi trezit? Atunci mi-am amintit visul de azi-noapte. In el aparea acelasi personaj care revine, cu exactitate de ceasornic, in anumite momente din viata mea, mai ales cand raman fara nimic, cand simt ca tolba cu povesti s-a golit. Exact in clipa aia, de regula in vis, parca pentru a marca o anume singuratate, apare acest personaj straniu. Pentru a compensa o lipsa. Cum naiba sa compensezi ceva ce nu exista?, m-am intrebat pe buna dreptate. Si cum de ramane acolo, mereu, intr-un ungher al memoriei, netulburat, dupa ce l-am gonit? Se vede treaba, doar mi s-a parut ca a plecat. Plafonul, probabil, n-a fost atins - in cazul lui. Si sta pitit in ungherul ala, atentionandu-ma din cand in cand cu privirea lui taioasa, pe deasupra ochelarilor. E aceeasi de cand ne stim, de cativa ani. Oare cine trebuie sa dea socoteala pentru "scaparea" asta? Inca nu se stie. Din fericire.