Am descoperit spartura in zidul despre care povesteam acum cateva intrari. Nu e nici prea mare, nici prea la vedere. De fapt, e atat de ascunsa privirii, ca as fi putut trece pe langa ea fara s-o observ. Dar, din fericire, am vazut-o. Se aseamana cu o pestera. Din pestera asta vin toate fricile si tot acolo se-aduna ce e mai frumos. Nu-i deloc paradoxal. O sa mai revin asupra ei :).
12 februarie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu