E un Allan Parsons Project de prin anii '80. Titlul sună foarte bine în engleză, în românește nu (e-aproape hilar...). Ascult piesa asta când am nevoie să mă simt pe terra firma. Când toate se aglomerează-n fața mea și simt cum o iau la vale. Nu-i nevoie de cine știe ce efort, se-ntâmplă într-o clipită. Motivul e un fleac, de obicei. O chestie care fie nu-mi iese, fie nu-i pe placul meu. Ceva care nu se întâmplă după cum mă aștept sau în secunda în care mă aștept...
12 martie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu