eşti în direct (IV)

La semnalul umător va fi ora... Ţâââr! sună alarma de la mobil. Ah, iar e dimineaţă! şopteşti ca pentru tine, dar de fapt urli de se-aude în tot blocul. Acest "în direct" cu tine însuţi e foarte solicitant şi se întâmplă mai des decât ţi-ai dori. E obositor să ai emisiuni din astea doar când le place altora, dar nu când îţi place şi ţie. "În direct"-ul tău ar fi cândva pe la miezul nopţii, într-un loc în care să faci doar tu zgomot când le e altora lumea mai dragă.
Să ai pe-aproape o sursă de stress (tot pentru alţii), adică un instrument muzical. Nu contează că nu ştii să cânţi, asta e şi ideea! Să-l mângâi atent şi insistent până-ţi sună poliţia la uşă şi te antenţionează că tulburi "liniştea publică". D-apoi, vorba ardelenilor, dacă-i bal, bal să fie! Dacă nu, dă-i pace!