birz-dei

Ordinea pe care încerc s-o păstrez între ale mele a început să dea semne de oboseală. Inclusiv acest blog - un jurnal ascuns, un gest dincolo de care, dacă ştii cum să-l iei, lucrurile se descompun în părţi simple, banale, dureroase.
Mi se comunică "din off" că sunt dură, că am un stil de a scrie intransigent (!) şi că tai uneori în carne vie. Oare aşa stau lucrurile? Sau e de vină numai setea mea de certitudini? Când ai nevoie de ceva şi acel ceva întârzie, devii neliniştit, tăios, poate chiar te panichezi degeaba. Pentru că nevoile au mai multe "metode de îndeplinire". Calea cea dreaptă nu e întotdeauna cea mai bună, iar calea cea mai uşoară în mod sigur se-anunţă a da rateuri mai târziu...

Nu ar trebui să uit să notez ceva - azi a fost ziua cuiva drag, o zi pe care am "subordonat-o" restului zilelor care curg cam la fel şi se îndreaptă către finaluri asemănătoare.

Am nevoie de o gură de aer proaspăt...