ficusul

Locuiește într-o scară de bloc din centru. Are cam doi metri înălțime, frunze multe și verzi și o imagine foarte bună despre sine. Până acum vreo două luni, casa lui era pe pasarela dintre etajul 1 și parter. S-au găsit niște binevoitori care să-l mute chiar lângă intrare, în calea "elementelor". Bietul ficus a început să sufere de frig și de absența intimității. Cât am mai locuit în blocul respectiv, îl întâmpinam cu un salut în fiecare dimineață și seară... Mi se părea din ce în ce mai familiar, îmi aduceam aminte de glumele pe care le făceam pe socoteala lui cu un amic, după o noapte de petrecere... Ficusul devenise atunci om și noi devenisem ficuși... Iar o exclamație tot răsuna în aer, colorând atmosfera:
- Băi pedofilule! Pedofilule!
(nu reproduc gluma, e imposibil de descris; e bine dacă auzi, totuși, niște hohote de râs nestăvilite pe fundal...)