răftuleţul de vineri (V)

Există oare o zi în care să nu-ţi doreşti nimic pentru tine? Să zici - eh, dar cine poate face asta cu adevărat? - că doar asta contează: a fi pentru ceilalţi.
Veştile bune nu ne privesc, ne privesc doar ochii celor care, cu frica pe care-o oglindesc dinlăuntrul nostru, se întâmplă să se rătăcească departe de cunoscut. Norocul lor că busola nu-i înşeală şi îi cheamă întotdeauna acasă, unde ziua de mâine se iveşte negreşit la ora 7 dimineaţa, cu cerul ei proaspăt de primăvară şi 1001 de chipuri vesele şi plăpânde, tocmai bune de admirat.