20 aprilie 2008

răsăritul (VIII)

De data asta a venit fără veste. Dormeam tun, nici măcar nu l-am simţit. M-am trezit abia la prânz, cu lumina-n ochi, contemplând jocul particulelor de praf în spaţiul din cameră luminat de raze. Era ciudată senzaţia, părea că sunt lângă mine o mulţime de făpturi minuscule, gălăgioase. Somnul a fugit imediat, dar am rămas mult timp sub plapumă, uitându-mă la "piesa de teatru" pe care mi-o dăruise dimineaţa.

Niciun comentariu: