la firul ierbii

M-am plimbat prin iarba înaltă, udă de rouă și de ploaie. Soarele apunea peste dealul din depărtare, frigul îmi intrase în oase. La firul ierbii, învățam să cânt în tăcere. Niciodată aproapele n-a fost atât de departe.
Fântâna din curte a secat, mi-a spus Bunicul când am ajuns înapoi.
De ce a secat, Bunicule? l-am întrebat eu.
Pentru că nu plouă destul din pământ înspre cer, mi-a răspuns el întristat.