răsăritul (XI)

Dacă te uiţi la soare fără ochelari de protecţie, rişti să-ţi faci rău. Nu numai în timpul eclipselor, oricând. În mod similar, dacă stai mult timp la adăpost de lumină, într-un semiîntuneric comod şi călduţ, într-un mormânt în care te bagi de bunăvoie şi nesilit de nimeni, nu vei mai şti să te bucuri de lumină aşa cum se cuvine. Ţi se va părea crudă, violentă, neiertătoare. Îţi vei acoperi ochii şi vei merge adus de spate, înjurând printre dinţi, până când vei găsi umbră. Ajuns acolo vei respira uşurat şi vei intra din nou în mormânt. Într-unul binecunoscut, cu miros familiar, cu toate lucrurile la locul lor, aşa cum le-ai lăsat de dimineaţă.

Care dimineaţă, care răsărit, care întuneric? Le luăm cu noi peste tot, închidem ochii de bunăvoie pentru a vedea lumina dinlăuntru, pentru a goni noaptea de lângă noi.