sclavie, sclavii

Chiar dacă în epoca modernă a fost abolită, încă există multe forme de sclavie. De departe cea mai cumplită este sclavia pe care ţi-o întreţii singur. Marina, pe blogul ei, scrie de multă vreme despre asta. Oamenii din jur îi dau mult material. Nici eu n-o dezamăgesc, deşi uneori aş vrea.
Ce întreţin la rându-mi, inclusiv pe blog? În primul rând, întâietatea imaginarului în faţa realităţii, apoi încăpăţânarea cu care le combin, transformându-le în irealitate (termenul e, cred, al lui Gellu Naum).
Ar mai fi sclavia simţurilor - să te subordonezi lor în totalitate, să alegi conştient "foartemultbinele" pe care ţi-l aduci singur, în autismul tău, alergând după plăcere. Şi ce dacă? Fiecare e liber să facă tot ce doreşte, atâta timp cât nu intervine peste libertatea celorlalţi. Aş avea ceva de spus despre asta şi despre forţa cu care lovim în cei slabi, simţindu-ne, în slăbiciunea şi micimea noastră, mai puternici, dar o las pe altă dată. Mi-e prea somn şi am prea multe de visat, ca să mă trezesc.