eternitate si o zi

... este titlul unui film vechi, dar bun, al carui rezumat il gasiti aici. N-am prea multe de zis despre el, dat fiind ca in acest caz filmul a cam batut viata. Da, viata aceea pe care unii o apara cu ghearele, sa nu intre nimeni in ea, sa nu o tulbure nimeni si, mai ales, nimeni si nimic sa nu o contrazica.
Aud si acum invocarea sotiei protagonistului, intr-o elina desavarsita:
- O, Alexandre! (cu accent pe e)

Chiar nu stiu cum sa descriu pentru voi dalele vesniciei intinse in fata unor pasi muritori - ca ai mei, ca ai tai - si, cu desavarsire, imperfecti. Nu fac apologia unui film, in esenta poate prea comercial, in comparatie cu miza lui, ci pur si simplu imi exprim uimirea ca prea putini au auzit de el si prea tarziu.

Spielberg, anyone?