seminţe, copii, viaţă

M-am mutat de aproape două luni într-o garsonieră dintr-un bloc ceauşist, construit în '78. La intrarea în bloc, treptele sunt ciobite. Imediat în stânga, la parter, cele două lifturi: unul pentru etajele impare, celălalt pentru etajele pare. La etajul 6, unde locuiesc eu, se ridică cel puţin o dată pe zi rotiţa de la uşa liftului şi-i obligă pe locatari să coboare la 5. când pleacă sau să coboare de la 7, când se întorc. Coridoarele sunt lungi, iar pe stânga şi pe dreapta sunt numai garsoniere cu uşi mai frumoase sau mai urâte, după bugetul aropitarului. Însă coridoarele sunt mereu curate şi miros a detergent, semn că femeia de serviciu îşi face treaba.

Până aici, totul pare a fi în regulă.

Când am ieşit pe uşă, după prima noapte petrecută în casa cea nouă, am avut surpriza de a da peste "suvenirul" lăsat pe preş de pisica adoptată de locatarii din bloc, o maidaneză în trei culori care miaună pe muţeşte şi, se pare, îşi caută cu încăpăţânare un stăpân în bloc, o casă numai a ei.
Seara, când am revenit, altă surpriză: pe treptele din faţa intrării, un covor de coji de seminţe, iar din loc în loc, cutii goale de bere şi foi rupte din pliantele Metro. M-am strecurat în casă, gândindu-mă că am nimerit într-un bloc de ţărani:). I-am tot văzut pe "vinovaţii" din acea seară: sunt tineri, au servici, vin acasă în jur de ora 7 şi ies "pe băncuţă", cum s-ar zice, la o tablă, o bere şi-o ţigară. Taţii joacă table, mamele stau cu copii - care în căruţ, care în braţe. Nu sunt ţigani, nu sunt ţărani şi nu sunt nici pierde-vară. Într-una din seri, s-a întâmplat ceva diferit: un bătrânel, probabil vecin cu noi, a coborât din casă şi i-a ajutat să strângă mizeria făcută. Probabil, le-a ţinut şi un pic de morală. Eu am văzut doar partea a doua: "ecologizarea" intrării în bloc. Din seara aceea nu au mai lăsat covor de seminţe, iar cutiile de bere au stat cuminţi într-un colţ, aşteptând să fie ridicate a doua zi dimineaţă de femeia de serviciu.
La un moment dat, văzând cât de bine se simt ei în "societatea" lor, m-am întrebat dacă aş putea să stau şi eu cu mămicile respective la o vorbă (pentru că aşa e obiceiul - femeile cu femeile, bărbaţii cu bărbaţii). M-am întrebat ce i-aş spune mămicii care-i povestea altei mămici cum i-a luat ea puştiului nu ştiu ce iaurt de zece lei, pentru că e mai bun decât altele. Să-i povestesc despre răsfăţul culinar de care se bucură pisicile mele? Ideea e cam aceeaşi, doar nivelul diferă. Critic vorbind, care dintre noi vegetează şi care trăieşte cu adevărat?