Graffiti involuntar

deschid prezentul
la pagina doi
în stânga
albul zilelor comune
în dreapta
din punctul de vedere al sufletului
un graffiti involuntar

stăm fiecare într-un cuib de literă
ne amintim de toamnele înalte şi zâmbim
ochii urcă spre rotundul lunii
şi refac drumul spaimelor nocturne
fără sfârşit

îmi place în liniştea ta
povesteşte tânărul
care s-a trezit deodată bătrân
mâinile sale
rădăcinile în care se înalţă violent
se zbat încontinuu prin aer
şi nu înţelege de ce
noi îi explicăm că aşa e viaţa
când îşi începe numărătoarea
înapoi în trecut

deschid prezentul o pagină mai târziu
şi aflu puterea iluziei
aş vrea să mai fie cineva din care să sar
să mă refugiez dincolo de toate acestea
dar nu
noi nu putem dispărea
ne hrănim unul din altul
ne hrănim visând