Joaca preferată

pe atunci
călătoream alături de umbre confuze
încă rătăceau fără ţintă pe şoseaua anonimă
noi eram aşteptaţi îndelung
veneam însoţiţi întotdeauna de singurătate
la fiecare pas o jumătate de zâmbet ne însângera tălpile
jumătatea cealaltă ne inunda cu liniştea ei regăsită
căutam pe spirala imaginaţiei chipuri familiare
ele încă zburau lin pe aripa senină a nopţii
înspre un undeva însorit şi străin
joaca nu se oprea aici
străbăteam pustiul despletind vânturile a iarnă
păstram pentru noi adevărul
pentru ceilalţi uneori inventam câte o poveste
alteori ne resemnam în tăceri prelungi
în absenţa ei respectam regulile

fiecare întâmplare respiră în felul său
iar noi
într-o schiţă oarecare a plecărilor noastre
nu ne vom mai regăsi în umbrele gemene

câţiva cocori negri ne-au ciugulit ochii
cu care ne priveam altădată