Diferenta dintre ele e litera care redefineste perspectiva: rotund, calduros si aparat / colturos, limitat si auster.
Cand traiesti intr-un cuib, lumea nu te vede, esti ferit de pericole si liber sa cresti asa cum vrei. Exista o instanta ajutatoare, cineva care te hraneste si-ti da sa bei dupa cum ii ceri – fie ca acela esti tu sau e altcineva. Starea de/din cuib iti ofera stabilitatea de care ai nevoie pentru a te simti bine cu tine. Cand traiesti intr-un cub, te crezi aparat de propriile inchipuiri, tocmai pentru ca le ai sub ochi zi de zi. Reduci lumea la perfectiunea reinterpretata din jur, la pestera luminata din afara in care nu ai nici un secret pentru tine, dar nici pentru ceilalti. Transparenta cubului iti devine oglinda, lucrurile care te inconjoara imbatranesc cu viteza cu care tu incerci sa uiti ca ele exista. In cub nu intri pe usa, dar nici pe fereastra. Il iei cu tine oriunde te duci, incerci sa-l ineci in mare, sa-l abandonezi intr-un refugiu de salvamont. Nu-ti reuseste niciodata pe de-a-ntregul. Geometria lui ti-a redesenat inima in unghiuri drepte, abrupte, periculos de transparente. Pentru ca acest cub e in tine, pe cand cuibul e-n afara. Cuibul te sufoca, la un moment dat, din cauza caldurii. Cubul, dimpotriva, te ingheata cu austeritatea lui - din care ai vrea uneori sa evadezi.
Cum se face trecerea de la cub la cuib? E necesara?
Cine-ti garanteaza ca, odata facuta, va dura?
Cum recapeti ceea ce ai pierdut, daca ai pierdut ceva?
Iti dai seama imediat sau mult mai tarziu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu