13 decembrie 2007

fugit de-acasa?



Este joi, e vremea sa imi fac bagajele. Maine, din nou la drum. Asa sunt eu: ma simt in siguranta, privind pe fereastra microbuzului cum se schimba peisajul. Nu imi place sa stau intr-un singur loc, simt ca ma sufoca. Nu pastrez nici o amintire, in afara acestei transformari. Asa, am senzatia ca macar eu raman aceeasi: egala cu mine, dupa cum imi doresc.
Cand plec la drum, ma gandesc la tot ce mi-am propus sa fac si am uitat, prinzandu-ma cu altele: sa scriu povestea pentru copii, sa aleg fotografiile pentru expozitie, sa-mi termin volumul de poezii... Chestiuni importante (oare?), care isi regasesc miezul in timpul calatoriilor. Daca stau prea mult in oras, toate astea se disipeaza, iar eu ma destram, ca o camasa veche.
Pot spune despre mine ca sunt un vesnic fugit de acasa, daca ma gandesc la "acasa" ca la locul in care nu se schimba nimic. Simt nevoia unei schimbari, iar daca aceasta devine presanta, o caut. Cu lumanarea, cu opaitul, cu lanterna... dupa posibilitati:), luminand si dezvelind chiar si ceea ce nu ar trebui sa (se) vada (in) ochii mei.
Nu stiu care va fi destinatia de maine. Poate voi calatori, pentru prima oara, chiar in orasul interior, vanandu-mi "ce-urile" mirate si toate punctele de suspensie pe care inca nu am avut ocazia sa le corectez, in discursul meu.
Bineinteles, vorbim discutii. Plecatii/fugitii de acasa nu se intorc decat putin, pentru a pleca iar. Nu dau nici un semn de viata cu zilele, apoi reapar in peisaj, proaspeti si prietenosi, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Hainele nu le sunt murdare, sufletele nu le sunt julite. Sau, mai degraba, toate astea nu se vad. Doar ei stiu prin ce infern trec/au trecut, doar ei stiu de ce au nevoie sa plece de acasa. Iar lipsa explicatiilor nu este o impolitete, din partea lor, ci o neputinta. E foarte posibil ca nici ei sa nu stie sa-si explice de ce anume/din ce motiv dispar. Poate sa fie presiunea resimtita din partea celorlalti, poate sa fie nevoia de libertate sau, pur si simplu, comoditatea. Uneori e mai usor sa dispari, decat sa fii prezent.

Ti se face dor...

Niciun comentariu: