stai pitit
tacut
respirand adanc
in nisa cea intunecata in care-ti place sa te refugiezi
cand se face prea frig inauntru
aici nu-ti va fi urat, nu te va deranja nimeni
incerc s-ajung acolo in fiecare dimineata
cand deschid ochii si nu gasesc dialogul cu tine
linia lipseste, tu lipsesti si nisa aceea
se casca infricosatoare in pragul camerei mele
mai degraba o prapastie, decat o ascunzatoare
mai degraba un mormant, decat o nastere
si nu mint
nu mint niciodata cand trebuie sa spun adevarul
iar adevarul are un fel al lui de-a fi mincinos
mai ales cand il inveti sa te doara.
22 ianuarie 2008
ascundere
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu