pitici/altfel/.

Am descoperit in casuta de e-mail o poveste haioasa, datata februarie 2007. Se pare ca e scrisa de mine. De ce "se pare"? Pentru ca nu-mi aminteam de ea. In ultimul an, oricum, n-am mai scris mai nimic pentru mine: nici "schite", nici "ebose", nici macar "articole". A fost insa scrisul "pentru serviciu"...

Cand locuiam la Constanta, imposibilitatea de a trai o viata obisnuita/normala pentru varsta mea era rezolvata de viata "altfel" pe care-o traiam cat scriam. Asta, insa, nu putea sa dureze la nesfarsit. incapatanarea de a face lucrurile "ca mine" a dus la surmenaj acut si la evidenta: a trebuit sa renunt la Constanta si sa ma mut inapoi "acasa". Intre timp, acest "acasa" devenise strain, iar la aproape un an de zile de la revenire... inca nu-i gasesc rostul.

Piticul, unul din personajele din povestea regasita, e o combinatie intre "vocea constiintei" si remarcile pe care le-auzeam, din partea unora si altora, cand cu povestile nostalgice despre Bucuresti (sic!). Stiu ca nu am trait nimic neobisnuit, ca drumul meu a fost ceva mai lung ca al altora, dar in esenta a adus aceleasi rezultate. Sau, cel putin, asa sper.

Vom vedea prin martie, incolo, daca am avut dreptate... :)