Îmi place să scriu, să deschid porţile altfel decât se deschid ele de obicei. Asta-i un lucru bun, când scrii - devii lăcătuş fără să-ţi dai seama... Unul bun, dacă te chinui un pic. Dar ce faci când jobul tău presupune să scrii despre lucruri care nu-ţi spun nimic? Despre filtre de apă, de exemplu? Sau despre asigurări de viaţă? Sau despre gaze (alea de vin pe conductă, prietenii ştiu la cine mă refer)?
...
Sunt momente în care simt că mi-am greşit meseria. Ca astăzi, de exemplu. Mult mai bine mi-ar fi acum să privesc marea, să mă liniştesc. Pentru că nu scriu pentru job, scriu pentru că-mi place s-o fac pentru mine. Iată de ce nu-mi ies întotdeauna textele pe care le scriu pentru că "aşa trebuie", pentru că îmi asigură un salariu...
27 februarie 2008
căni de apă şi apă de mare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Daca faci ceva ce-ti place si iti ofera realizari, restul muncii trece mai usor. Ok, filtre de apa, dar poti sa-ti imbunatatesti stilul jurnalistic de a scrie, de ce nu o iei asa. Nu scrii slogane de add. Altii au libertatea de a face ceva cretiv din ceva aparent lipsit de creativitate. De ce nu iei lucrurile asa? Fotografia de portret buletin poate parea un lucru banal si pot visa la poze conceptuale sau la apusuri de soare. Dar tot ce-as face e sa ma pacalesc, fiindca fotografia aia de editorial este o practica foarte buna si vreau sa invat mai mult. Daca iei lucrurile asa, o sa ai o atitudine dezinteresata si poate o sa pierzi niste momente, niste ferestre de a ajunge sa faci mai mult.
Ai dreptate macar in parte... Insa e vorba strict de motivatie, aici. Daca imi gasesc motivatia de a face ceva, e bine. Daca nu, e rau. Iar realizarile sunt si ele mai mici sau mai mari, dupa putinta si trebuinta.
Stii discutia :)
Trimiteți un comentariu