încercuiri

Dacă ieri mi-ai fi spus că nu va veni, nu te-aş fi crezut. De felul meu, nu cred decât în ziua de azi, dar sper în ziua de mâine. Creez un orizont temporal în exteriorul căruia nu pot trăi. Doar din el, privind înainte, pot spune că am o şansă. Unii m-ar contrazice - şi chiar mi-ar plăcea să le aud argumentele.
Însă ar fi trebuit să te cred. Nu a venit. A venit doar ziua de azi - călduroasă, însorită, primăvăratică, în aşteptarea a ceva care nu se întâmplă. Nu când vreau eu, e adevărat. Ceva-ul vine când vrea el, la fel ca oamenii, întâmplările şi morţile. De-aia trăim mereu în faţa noastră. De-aia are orizontul ăla blestemat un sens, de-aia mă chinui să ţin vela dreaptă.

Păcat că nu-mi reuşeşte întotdeauna...