Avea Petru Cretia o carte... "Norii"? O stiti?
Astazi am recitit cartea asta, privind cerul schimbator al orasului.
Doar detalii, pe fereastra masinii care gonea spre spital.
M-am bucurat pentru ca exista atatea nuante si adevaruri pe langa care trecem nepasatori. In felul asta, viata e mai usoara, mai previzibila.
Si totusi, a putea sa scrii nu e o binecuvantare, e un blestem.
Cerul Bucurestiului, azi? Partial senin. Temperatura? -1ºC.
16 februarie 2008
norii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Doar in situatiile limita suntem adevarati. Vorba lui Plesu, necazul este o oglinda care iti reflecta interioritatea. Te-ai vazut asa cum esti: rezistenta la dureri de foarte multe feluri.
"Depinde!", as spune eu, daca as putea glumi in momentul asta, de ce fel de dureri este vorba. Uneori rezist la foarte putin, alteori la foarte mult. Pana sambata nu mi-am pus intrebarea daca sunt sau nu o fiinta lasa. Ei bine, acum stiu ca nu sunt. Si mai stiu ca lectia asta mi-au dat-o niste oameni care, pana acum, ii luam ca fiind niste date "din oficiu", in viata mea. Spre surprinderea mea, nici macar ei nu sunt. Nimic nu ne e dat pe degeaba. Doar ca nu stim noi s-apreciem cum trebuie... oglinda.
Trimiteți un comentariu