trezita din somn

Aseara a nins. Ninsoare bogata, de decembrie, ninsoare de altadata.
As fi vrut sa ies in oras, dar planurile mi-au fost date peste cap de aceasta "musafira" nepoftita. Am privit-o de la fereastra cum se intinde in fata blocului in care locuiesc de cateva luni. Cat de dependenti sunt oamenii de peisajele cunoscute! mi-am zis atunci. A trecut o zi de la momentul acela, zapada s-a topit, pe unde a batut soarele.
Desi e seara, ma simt ca trezita din somn. Amortita, fara explicatii utile care sa ma trezeasca de-a binelea. Parca as trai in visul altcuiva. In ultima vreme, asta am si facut. Mi-a placut sa adopt explicatii convenabile, sa-mi dau cu presupusul, sa starnesc in jurul meu agitatie, sa provoc oamenii. Ce nu stiam? Ei nu se lasa provocati fara un rost, nu ofera explicatii fara orizont, nu rostesc laude pur si simplu. Pentru toate acestea exista un motiv, iar motivul nu am fost eu, ci ei. Toata povestea asta s-a incheiat astazi, cand abia de m-am trezit din somn, desi ceasul a sunat de 9 ore si mai bine.