half jacks

Mi-as da o nota mica, dupa prima jumatate a acestei zile. Tot pe drumuri, cautand raspunsuri, completand spatiile goale, creand altele. Si-uite-asa, la un moment dat mi-am dat seama ca mergeam cu vreo cativa pasi "in fata mea", sperand ca o sa sune telefonul, sperand ca o sa primesc o veste buna. Cum suna, inca nu stiu. Nu stiu nici macar ce zi e azi, dar'mite cum se merge la pas cu tine insati!

Mi-as da o nota mare, la incheierea acestei zile. Nu pentru ce-am facut (sau nu am facut), ci pentru ca exista momente cand sunt atat de dezamagita de ce ma inconjoara, c-as vrea sa ma transform intr-un burete care sa stearga totul. Sa nu mai ramana nimic, ca dupa bomba atomica. Da, am avut cel putin un impuls destructiv azi. L-am depasit, am vazut partea intunecata a lunii, iar la final, in fata blocului - cum stateam odata, demult, cand eram copii - am realizat ca, de fapt, iluziile exista doar atat cat le dam ocazia s-o faca. Ajunge sa te trezesti din "somn" si esti din nou om... Visele nu incalzesc prea tare :)