pentru ca-mi place

Nici o zi fara post pe blog, pare a fi noua deviza zilele astea.
O respect, publicand un gand pe zi. Fie ca e inventat, fie ca vine de undeva din interior, la un moment dat ajunge o dependenta chestia asta - a te transcrie. Unii o fac directionat, constient, jucand un rol anume, iar altii - printre care ma numar si eu - scriu pentru ca au ceva de spus (sau, cel putin, asa li se pare) in primul rand lor, si-apoi lumii. Oglinda, aici, arata interiorul, nu exteriorul in care ne desfasuram. Nu ma intereseaza cliseele, barfele, pricinile si motivele pentru care unii sau altii s-au trezit cu fata la cearsaf sau la partenerul de viata. Astfel de "discutii" se pot purta si-n particular.

Cand zic blog, zic continut. Zic idee. De ce ideile mele ar fi mai frumoase si mai profunde decat ale altora? In mod sigur, raportat la ceva superior, si blogul meu, in intregimea lui, e o inertie sentimentaloida si usor naiva, dar ce-mi pasa? Nu caut nimanui nici pricini, nici motive.

Scriu, pentru ca-mi place. Restul e subiectivism.