alfabetul

Deşi adoră să i se spună domnul Gray, vocabularul său nu are deloc nuanţe subtile, fine. Nu-i place să se plimbe printre idei, nu-i plac discuţiile „idle” (sic!) şi nu-i vreun filfizon din aceia care umplu culoarele teatrelor cu conversaţiile lor preţioase. Nu, domnul Gray e un tip direct şi deloc amator de perdele (fie ele lingvistice sau altfel). Are ceva de spus? Spune direct, fără scurtături şi fără nici un pic de discreţie. E un om practic – după cum se autodescrie, dacă îl întrebi de ce are un fel de a se exprima atât de frust. Fineţurile nu se inventaseră pe vremea când a învăţat el să vorbească. La fel şi cu răbdarea... De ce să aştepţi, când poţi face ceva mai bun cu timpul tău?, te dojeneşte dintr-o dată domnul Gray, scuturându-şi o scamă de pe haină cu un gest scurt şi decis...
Fără nici o legătură, la un moment dat ajungi să te întrebi: nu minte? Şi dacă minte, când? Asta încă nu am aflat, dar nu e timpul pierdut. Domnul Gray va fi prin zonă încă mult timp de-acum înainte?!