blocaje

Nu mi s-a mai întâmplat de foarte multă vreme chestia asta. Obișnuința de a avea aproape toate "nimicurile" care mă fac să mă simt bine funcționează fără greș ca o ședință de spălare pe creier. Dar nu în a avea lucruri constă siguranța mea. Nu mă simt mai bine dacă am nu știu câte haine sau "home appliance"-uri. La o adică, aș putea trăi într-o casă cu sobă și cu mașină de gătit, ca pe vremea străbunică-mii...
Când mă "scutur" de această obișnuință, mă blochez. Și blocajul cuprinde absolut totul - de la casa în care trăiesc și lucrurile care sunt în ea, până la somnul care nu mai vine sau, dacă vine, e mai mult chinuitor decât odihnitor. Nu-mi mai place nimic, aș sta ore-n șir cu ochii pe cer, întinsă pe iarbă, ascultând Athlete la mp3 player-ul resuscitat de frate-meu de curând. Să ascult "Flying over bus stops" și să văd rostogolindu-se pe pajiște mingile mari, albe, pe sub avioanele de hârtie...

If the words I've ever wrote
on the backs of envelopes
I could fold to paper planes
I would fly them thru your veins
Helicopters overhead
Wide awake at 3am
Now the ink runs to your heart
And you know just how I feel

... și-ar trece așa o după-amiază și încă una, până când s-ar face vară.
Mi-aș chema prietenii la mine acasă, să stăm la o vorbă pe băncuța din fața ferestrei mele. Cartierul în care locuiesc acum e doar un fragment - ce-i drept, vast - din blocajul "bun" în care trăiesc...

N-aș renunța la mecanismul ăsta de apărare - care merge pe principiul frânei/blocajului, ori de câte ori obosesc prea tare alergând după fluturi imposibil de prins - pentru nimic în lume. Trist e că răsare câte un om, din neantul cu care mă înconjor, protejându-mi lumea, și mă dă peste cap. Nu știu decât alfabetul ăsta și s-ar putea să fie prea târziu să-nvăț un altul...

PS: am vorbit azi cu un coleg despre cancer. Despre lucruri cu adevărat grave, defintive. Personajul, altminteri destul de greu de suportat, din unele puncte de vedere, devenise brusc uman și interesant, chiar. Am apreciat asta, dându-mi seama că vina (?) era la mine, nu la el...