dezvelirea

Oamenii-oglindă îţi arată ce vrei să vezi. În oglinda aceasta vezi cine eşti şi cine poate vei deveni, într-o bună zi. Pentru majoritatea celor care-l înconjurau, domnul Gray era numai o haltă în drumul spre altceva.
El accepta senin realitatea şi nu-l durea, pentru că aşa obişnuia să îi privească şi el pe ceilalţi. Erau simple gări. Ne locuim din gară în gară, din staţie în staţie, luându-ne în braţe cât să nu ne fie frig, ca înainte de-o despărţire, de teamă să nu pierdem ceva, spunea el, când se simţea mai singur ca de obicei. Dar abia atunci ne pierdem de noi înşine, când dăm curs slăbiciunilor – continua tot el, într-un moment de tărie. Căci rari sunt cei care rămân lucizi când se află sub imperiul poftelor. Iar dacă asta se întâmplă, dacă reuşeşti să rămâi lucid şi să spui nu fără să te doară, înseamnă că domnul Gray era o excepţie pe care puţini au înţeles-o. Primul care a înţeles greşit a fost chiar prietenul său de-o viaţă, care l-a căutat peste tot, fără să se uite peste umăr.