7 martie 2008

eşti în direct (III)

În această sală nu se mai aşează nimeni în faţa microfonului. Scena e goală, spectatorii s-au plictisit. Dau semne că vor altceva. Şi tu. Poţi să-i dai un telefon unui prieten. Va răspunde? Sigur că da, doar e cel mai simplu mod de a ţine legătura. Vorbele nu costă, ci zboară. N-a fost chiar cum ai vrut tu, iar timpul nu aşteaptă pe nimeni.
Îţi ocupi locul în sală și ai răbdare. Te gândeşti la ale tale, refaci filmele, le developezi. Ai atât de multă răbdare, că se face dimineaţă. Aceeaşi dimineaţă frumoasă, friguroasă şi albăstruie, ca şi ultima oară când ai văzut-o.
Îţi aduce aminte ea de cineva cunoscut?