17 martie 2008

mici și mari

cum e să minți pentru cineva care te minte-n față? pentru cineva pentru care nu contează adevărul, dacă nu-i este util? nu suntem deloc frumoși, când facem asta. mă simt vinovată într-un mod pe care nu-l pot explica. cine se scuză se acuză, nu?

cum e să minți pentru cineva care te minte-n față? cum e să îi rănești pe ceilalți, dar în primul rând pe tine? ai răbdare cu tine vreun pic? să asculți și altceva decât instinctul, să refuzi să-ți mai furi singur căciula?

făcând asta, renunț la altcineva care poate ar vrea să mă vadă, care va fi cu mine mult mai mult decât cel pentru care mint, pentru a-l acoperi. pe el? să acopăr ce? o inexistență? un gol?

Niciun comentariu: