Când a întâlnit-o, promitea ceva. Nu a încercat să-i vorbească, voia să nu tulbure ordinea lucurilor. Se gândea - Hehe, ce șanse sunt s-o înțeleg așa cum e, intrată din alt film în scenariul meu? Cum mă poate ajuta? Ce să fac cu ea?
Au jucat împreună o vreme. La un moment dat au vrut să renunțe, dar n-au făcut-o definitiv. Din comoditate, din plictiseală, din lipsă de altceva. Cum femeile au obiceiul să gândească lucrurile într-o succesiune, așa a făcut și ea, fără a ști însă cum să le spună revenirilor. Nici nu cred c-a aflat vreodată. A rămas în filmul împrumutat, a uitat să vorbească și să privească drept, iar la sfârșit nici nu mai putea merge. S-a topit, pur și simplu, într-o dimineață de duminică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu