"I'm in the amazing bussiness", spunea colonelul Slade, personajul lui Al Pacino. Așa m-am simțit când l-am cunoscut. Nu știu cine a fost cel fericit atunci - eu sau el. Cert e că a știut să răspundă la toate "de ce"-urile care-i erau așezate în față, cuminți și nesigure pe ele. Doreau răspunsuri-pereche și el le avea pe toate.
De ce e cerul albastru?
De ce zboară păsările în țările calde?
De ce oamenii slabi vor să lase impresia că sunt puternici?
De ce ne e frică de întuneric?
De ce plâng copiii, când îi cerți?
De ce nu te uiți în ochii celui pe care-l minți?
... și așa mai departe...
Mi-a fost greu să admit că nu avusese loc o întâlnire neobișnuită. Jocul îmi plăcuse prea tare, mai ales oglindirea curiozităților mele într-o privire aparent întrebătoare, aparent deținătoare de răspunsuri. Cu cât ești mai ciudat, cu atât atragi mai multe "de ce"-uri. Asta-i viața!
24 martie 2008
responsabil cu "de ce"-urile
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu