declic

Se simţea ciudat de la o vreme. Lumea-n care intrase se dezintegra. Aruncase cheile explicaţiilor, iar declicul n-a întârziat. Cât de tare vrei să te murdăreşti? părea a întreba imaginea din oglindă.
M-am stricat, trebuie să existe ceva care să mă pună la loc, îşi spunea. Nu căuta soluţia, ci se uita în continuare în oglindă. Se lovea de toate, ca într-o beţie continuă.

Căci viaţa nu era dezordonată şi nu era haotică. Dimpotrivă. Era foarte bine pusă la punct, lua exact ce-şi dorea, cum îşi dorea. Ştia să apese butoanele potrivite. Ar fi vrut să-nveţe mai devreme asta şi de la cei mai buni.

Îţi dai seama cât timp ar fi economisit?