lupul şi vulpea

Dacă s-ar întâmpla ceva, nu ţi-aş spune. Aşa zic acum, când încă nu e nimic clar, cât încă avem libertăţile noastre şi putem călători oriunde şi oricât ne doreşte inima. Când intervine o a treia persoană, lucrurile se complică înspre inevitabil şi vrei să scapi, să te eliberezi.
Ce nu înţeleg este uşurinţa cu care-i convingi pe oameni că meriţi să fii iubit, că e de datoria lor (!) s-o facă, iar tu le faci un serviciu pentru că rămâi în zonă. Nici măcar luată ca glumă chestia asta nu mă mulţumeşte, ci mă înfurie.
Diferenţa dintre cine eşti şi cine vrei să laşi impresia că eşti este foarte mare. Semeni cu o ceapă ale cărei foi subţiri şi suprapuse cad una după alta, pe măsură ce trece timpul. Nu poţi schimba chestia asta, oricât ai încerca să amâni momentul. Oamenii se cunosc şi fără cuvinte, ce au de spus se poate spune în mai multe feluri, doar mesajul contează. Iar când declicul se produce, e deja prea târziu pentru intervenţii.
Dacă s-ar întâmpla ceva, nu ţi-aş spune. Te-aş lăsa să descoperi singur ce s-a întâmplat şi mi-ar plăcea să-ţi văd reacţia. Pentru prima oară, n-aş mai stârni eu vântul în pânzele corăbiei cu care călătoresc de ceva timp încoace. Să vedem, s-ar mişca?