oboseală

S-au împlinit două luni de când scriu zilnic pe blog. La început a fost o chestie distractivă, mi-a reușit o oglindire mai mult sau mai puțin fidelă a lucrurilor care se întâmplau în viața de zi cu zi. Pe parcurs, însă, am căzut în capcana diaristului, am reconstruit castelul din cuburi transferându-l în pixeli și în culori virtuale. Distracția s-a transformat în efort, într-o cursă cu mine însămi. Înțeleg acum de ce privesc lumea dimineața cu ochii mici, străduindu-mă să descifrez bizarerii aparente. M-am îndepărtat de ceea ce contează şi am "murit", în loc să trăiesc. Noroc că există remedii pentru asta.