răftuleţul de vineri (III)

Tăcere absurdă, impusă. De-ar veni odată momentul pe care-l aştept! Nu-l mai pot provoca, s-a îndepărtat de mine. Nu-mi vine să cred cum sună "send-off"-ul, deşi îl trăiesc. I saw it coming, cum ar spune englezul, dar nu am vrut să cred până n-am văzut cu ochii mei.
Sunt mai fericită acum, deşi-mi vine să urlu. Acum doar doare, în schimb în fărâma asta de luciditate e ascunsă o promisiune frumoasă. Aşa se întâmplă mereu.