picături

Eram copii şi copilăria din ochii noştri se reflecta în ochii celorlalţi cu încăpăţânare, vorbind doar pe limba ei. Nu ştia limbi străine, limbi alese, ci doar ciripelile ei naive, cuminţi, cântătoare.
Ceilalţi se distrau văzându-ne, pentru că eram caraghioşi. Cine mai rămâne copil la 30 de ani chiar o merită. Cine nu, stă pe tuşă, îşi îndreaptă ochelarii pe nas şi priveşte atent "mâinele". Unei noi zile, unei noi ocazii, unui nou nimic. Sau, cel puţin, aşa ne place nouă să credem.