răsăritul (IX)

De data asta am fost trei. Cel nevăzut, al treilea, s-a uitat la noi cu dragoste şi îngăduinţă, petrecându-ne către răsărit. Am făcut o repetiţie pentru viaţa viitoare, ne-am dat seama că am trăit doar un lung şir de impresii. Impresia mea, pe care o adăposteşti în palmă până la prima, impresia ta, pe care mi-o imprim în palmă cu roşu, ca să nu uit. E atât de simplu, e foarte simplu. Soarele nu e soare, răsăritul nu e răsărit, iar cel care ne priveşte nu este al treilea, ci Unul.