vorbeşte domnul Gray (II)

Nu ştiu dacă ţi-am zis, dar nu locuiesc pe degeaba în viaţa nimănui. Nu mă autoinvit, nu vreau să rămân prea mult şi îmi place să ştiu mereu de ce rămân, care-i câştigul meu. Aşa am fost învăţat: nici o ocazie nu trebuie lăsată să treacă. Trebuie să iei cât poţi, de la toată lumea, indiferent dacă e vorba de femei sau bărbaţi, prieteni sau duşmani, rude sau cunoştinţe sau... simpli trecători.
Asta nu înseamnă, bineînţeles, să devii tâlhar la drumul mare. Dar cum să pierzi prosteşte ocaziile care se ivesc? Ocaziile trebuie culese precum fructele, iar mie îmi reuşeşte de minune să miros chilipirurile - oameni tineri, creduli, naivi, care doresc să schimbe lumea cu idealurile lor, care nu s-au lovit încă de pragul de sus. Ăştia-s cei mai savuroşi, cei mai frumoşi şi cel mai uşor de manipulat. Pentru mine, fireşte, care sunt un maestru. M-ai putea acuza de comoditate, din moment ce e destul de simplu să convingi un om naiv... Nu-i chiar aşa. Pentru că, pe lângă naivitatea caracteristică, un naiv are nevoi printre care trebuie să faci slalom, ca să nu te agăţi cumva în plasa lui şi să-nceapă să-ţi ceară diverse: fă-mi aia, drege-mi ailaltă. Exclus! N-am chef să moşesc nimănui singurătatea până "se face mare". Mie mi-a moşit-o cineva? Nu-mi aduc aminte să fi trăit aşa ceva, ci mai degrabă multe şuturi pe care mi le-am luat, naiv fiind, la rândul meu. De ce să nu dau şi eu? Asta-i viaţa.
E culmea! Cu cât dau mai tare, cu atât se înghesuie mai mulţi la şutul meu. Or fi masochişti, mai ştii? Fac coadă, îţi spun! Nu contează de câte ori le-am înşirat aceleaşi palavre, de câte ori plec în puterea nopţii inventându-mi scuze transparente. Nu au nici un efect. Ei rămân pe loc, ca vrăjiţi. Nevoile lor sunt mai puternice, de-aia nu mişcă. Atunci încep să le dau din ce în ce mai puţină apă la moară, doar-doar de s-or prinde că sunt ocupat cu altele. În viaţa mea nu se întâmplă mare lucru, de-aia acest seminimic fluctuant îmi este foarte drag. Când va ajunge un Nimic cu N mare, voi spune că sunt vindecat, că pot muri în pace. Ce-i, n-ai mai văzut un om care să nu aibă alt scop în viaţă decât plăcerea proprie? De-aia şi sunt aşa de grăbit şi de superficial. Nu-mi permit adâncimi, trebuie să gust cât mai mult...